cinnamonfox's review against another edition
informative
reflective
medium-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? No
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? No
2.5
București, anul 1897. Oamenii se pregătesc de intrarea în noul an, trecând printr-o iarnă grea, iar viața capitalei este îmbogățită cu încă un eveniment. În apropierea moșiei Băneasa este găsit un străin care nu-și amintește cine este și de unde vine. Ceva mai încolo, este găsit un alt tânăr, care moare la scurt timp. Astfel, străinul devine suspect, iar povestea cu cei doi găsiți în pădure împânzește capitala, făcând tot felul de oameni exagerat de interesați în soarta bărbaților. Acțiunea are loc în 19 zile, povestea țesută de Ioana Pârvulescu căpătând nuanțe de roman polițist.
Personajele din Viața începe vineri sunt cât se poate de pestrițe. De soarta străinului misterios sunt interesați un medic celebru și fiica acestuia, un comisionar de numai opt ani, șeful poliției, gazetarii de la Universul, un hoț alunecos și chiar nobilimea. Acțiunea decurge lin, iar în jurul personajelor domnește o forfotă continuă. Pe de o parte, sunt pregătirile pentru noul an, iar pe de altă parte, scandalurile din lumea mondenă - străinul, un duel despre care gurile rele afirmă că a fost un asasinat, moartea tânărului găsit în pădure, un fiu de nobil, dar și evenimentele despre care se discută în ziare, povești venite din alte țări.
Ioana Pârvulescu conturează niște personaje inedite, fiecare interesant în felul său. Mi-a plăcut mult de băiatul de opt ani care face tot felul de comisioane prin oraș, fiind astfel liantul între alte personaje, oferind cititorului ocazia să vadă ce se întâmplă în sânul unei familii, ce evenimente au loc într-o anumită casă, ce taine ascund unele scrisori. Tot prin intermediul băiatului cunoaștem orașul, felul în care numeroase instituții funcționau la acea vreme și care era atmosfera generală a perioadei.
Deși narațiunea are elemente de roman polițist, accentul se pune pe multe fire narative, care nu duc neapărat spre firul narativ principal, dar conturează esența oamenilor din acea perioadă și pulsul orașului. Cât privește misterul ce-l înconjoară pe străinul fără nume, acesta este unul greu de dibuit, iar multitudinea de indicii de pe parcursul narațiunii oferă cititorului ocazia să analizeze tot ce se întâmplă și să lege lucrurile între ele.
Viața începe vineri e un roman ce reprezintă o epocă și o atmosferă, ducând cititorul într-un București din alte vremuri, cu personaje complexe, drame eterne, mistere ce planează asupra orașului și un stil captivant de scriere.
Recomand acest volum dacă vă place cum scrie Ioana Pârvulescu și dacă vreți să vă lăsați vrăjiți de o poveste întortocheată și plină de farmec.
emmamr134's review
The beginning was boring and I wasn't interested at all. Maybe I'll come back to it.
maddelleine's review against another edition
3.0
3,5/5 stele
O carte cu mult potențial și care are obiective multe, fără să atingă neapărat vreunul - cel puțin din perspectiva acțiunii. Și care lasă multe semne de întrebare...
Ce reușește să facă este să transpună cititorul în Bucureștii sfârșitului de secol 19, cu toate finele detalii, de la arhitectură, tehnologie, perspective spre viitor și până la interacțiunile umane. Având în vedere că e scrisă în perioada contemporană, avem și câteva mici exemple de profeții îndeplinite (speranțe ale personajelor care, acum, știm sigur că s-au îndeplinit).
Teoretic e și o carte polițistă - începutul ne arată un tânăr recuperat de pe drum de un birjar, care ajunge să moară în circumstanțe misterioase. Însă,
Ar fi și un semi-roman de dragoste, cu povestea care se conturează ușor între, însă cumva este, de asemenea, tratat superficial. Nu știm exact cauza pentru care ea nu îl suportă și e și greu de înțeles cum se lasă dintr-o dată în brațele lui - nimic din framântările interioare care ne-ar putea da un indiciu cu privire la raționamentul/ firul sentimentelor fetei. Cu atât mai mult cu cât perspectiva ei este chiar jurnalul pe care îl ține, deci cenzura e minimă.
Avem și un personaj ”misterios” și foarte filosofic, despre care nimeni nu înțelege de unde vine sau de ce se poartă ciudat și neconform cu timpurile - o aluzie la o călătorie în timp, dar care, din nou, nu e decât șoptită.
În final, un ultim aspect care poate încearcă să aducă o perspectivă circulară, dar pare că încurcă lucrurile și mai mult:Pentru că e o coincidență sau pentru că e ceva mai mult? Pentru că autoarea vrea să-i citim și al doilea roman să vedem ce se întâmplă mai departe? Cine știe...
O carte cu mult potențial și care are obiective multe, fără să atingă neapărat vreunul - cel puțin din perspectiva acțiunii. Și care lasă multe semne de întrebare...
Ce reușește să facă este să transpună cititorul în Bucureștii sfârșitului de secol 19, cu toate finele detalii, de la arhitectură, tehnologie, perspective spre viitor și până la interacțiunile umane. Având în vedere că e scrisă în perioada contemporană, avem și câteva mici exemple de profeții îndeplinite (speranțe ale personajelor care, acum, știm sigur că s-au îndeplinit).
Teoretic e și o carte polițistă - începutul ne arată un tânăr recuperat de pe drum de un birjar, care ajunge să moară în circumstanțe misterioase. Însă,
Spoiler
până la sfârșit nu aflăm nici cauza morții sale (dacă accident sau contextul sau e vorba de o crimă) și nici nu se rezolvă situațiunea în sine - toate pistele duc într-un punct mort și nu reușim să aflăm niciodată ce s-a întâmplat în final. Pe de-o parte e plăcut să vezi și alt fel de final, poate mai aproape de realitate (în lumea reală, multe dintre cazuri, în special în România, nu ajung să fie rezolvate), însă sunt piste care nici măcar nu sunt evaluate, cum ar fi cheia.Ar fi și un semi-roman de dragoste, cu povestea care se conturează ușor între
Spoiler
Alexandru și IuliaAvem și un personaj ”misterios” și foarte filosofic, despre care nimeni nu înțelege de unde vine sau de ce se poartă ciudat și neconform cu timpurile - o aluzie la o călătorie în timp, dar care, din nou, nu e decât șoptită.
În final, un ultim aspect care poate încearcă să aducă o perspectivă circulară, dar pare că încurcă lucrurile și mai mult:
Spoiler
romanul unuia dintre gazetari, Viața începe luni (poate neîntâmplător și titlul celui de-al doilea roman al Ioanei Pârvulescu), vorbește despre timpul real al lui Dan, cu farfurii moi care se aruncă și femei în pantaloni.booksnbrains's review
lighthearted
mysterious
medium-paced
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? It's complicated
- Flaws of characters a main focus? No
5.0
eri_123's review
4.0
This is the Romanian entry in my current mission to read at least one book from every country I visit this year. It is set in Bucharest and I read it in Bucharest which was a cool feeling.
This is apparently an interesting book because it's not the hard-hitting non-fiction the author is known for. It's a slightly weird fictionalised imagining of some events that did occur in Bucharest at the turn of the century that can be interpreted in several ways. Most prominently, it's about time. Vague, but that covers it.
I found this to be a very rewarding book as a traveller because I learned about Romanian history and Romanian culture (albeit from old times) in a interesting way. There's lots of interesting details and facts included that made it more than a story.
One thing I really like about really translated books is the funny turns of phrase that pop up:
"...still looking at the windowpane, hoping for a ray of sunlight. But the sun was cold and broken."
Overall, an interesting book both for the story and for a detailed snapshot of old Romania.
On time:
"'How many kilometres do you think the hour hand on your pendulum went round in a circle for?' asked Nicu. 'Probably its skates broke and it got tired, poor thing, and that's why it won't go anymore. I don't understand what time is, do you?'"
"'...Maybe, as nobody has put it yet, but as somebody soon will say, the years stand still, like a landscape seen from a train window, while we are the ones in motion.'"
This is apparently an interesting book because it's not the hard-hitting non-fiction the author is known for. It's a slightly weird fictionalised imagining of some events that did occur in Bucharest at the turn of the century that can be interpreted in several ways. Most prominently, it's about time. Vague, but that covers it.
I found this to be a very rewarding book as a traveller because I learned about Romanian history and Romanian culture (albeit from old times) in a interesting way. There's lots of interesting details and facts included that made it more than a story.
One thing I really like about really translated books is the funny turns of phrase that pop up:
"...still looking at the windowpane, hoping for a ray of sunlight. But the sun was cold and broken."
Overall, an interesting book both for the story and for a detailed snapshot of old Romania.
On time:
"'How many kilometres do you think the hour hand on your pendulum went round in a circle for?' asked Nicu. 'Probably its skates broke and it got tired, poor thing, and that's why it won't go anymore. I don't understand what time is, do you?'"
"'...Maybe, as nobody has put it yet, but as somebody soon will say, the years stand still, like a landscape seen from a train window, while we are the ones in motion.'"
More...