Scan barcode
teo23's review
adventurous
challenging
dark
emotional
hopeful
reflective
sad
tense
fast-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? Yes
4.75
biancadragomir's review against another edition
inspiring
reflective
sad
slow-paced
- Plot- or character-driven? Character
3.0
ilireads_64's review
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
5.0
andreea27's review
4.0
Panza de paianjen reprezinta o importanta opera din perioada interbelica, dar care totusi se diferentiaza de atmosfera altor romane din acea epoca (cum ar fi, de exemplu, Ultima noapte de dragoste a lui Camil Petrescu), poate datorita faptului ca Cella Serghi nu foloseste stilul balzacian sau proustian, ci pur si simplu isi creeaza un stil propriu, caracteristic.
Astfel, in paginile acestui roman, intram in viata eroinei Diana Slavu. Povestea ei este redata prin intermediul caietelor sale, citite de Ilinca Dima, si printr-un sir de scrisori intre cele doua prietene.
Diana isi povesteste intreaga viata, un amestec de iubire, cautare zadarnica si resemnare, cand abia are 20 de ani. O remarca interesanta este facuta de prietena sa, Ilinca, care spune "cat de tanara e si cat de mult a trait deja". In acesti 20 de ani, Diana a cunoscut saracia, literatura, ambitia de a invata si de a fi independenta pentru a scapa de ghearele saraciei, iubirea si, pe scurt, o experienta de viata cu care putine tinere se puteau lauda la momentul acela al existentei lor.
Nu as putea spune ca Panza de paianjen m-a atras in mod deosebit prin poveste. Dimpotriva, am gasit unele elemente putin greu de digerat, cum ar fi numeroasele personaje care, in mod misterios, se cunosteau datorita anumitor imprejurari sau prin intermediul altor cunostinte. Insa, realistic vorbind, chiar daca Bucurestiul interbelic era relativ mic, este greu de conceput ca atatea personaje se cunosteau din pura coincidenta. De asemenea, am avut si unele dificultati in a accepta, in anumite momente, comportamentul Dianei, din simplul motiv ca mi se parea superficiala, iar imaginea pe care mi-o facusem despre ea era cu mult mai presus decat acest defect omenesc.
Insa aceasta carte m-a impresionat cel mai mult, precum spuneam mai sus, prin Diana Slavu. Impresia pe care mi-o lasase era extrem de puternica, intrucat regaseam in acest personaj feminin multe caracteristici ale adolescentelor de astazi, si inclusiv, ale mele. Fiind un personaj extrem de complex, este destul de dificil sa realizezi un portret al Dianei. Ea este o combinatie de naivitate, feminitate, inteligenta, si seninatate foarte greu regasite si in alte personaje. Iubeste cu o pasiune imensa, insa este prinsa in "panza de paianjen a vietii". De retinut este o replica de-a ei, care sintetizeaza titlul cartii si intregul zbucium al romanului:
"Vezi, asa imi inchipui viata, ca o panza de paianjen imensa, cenusie, lipicioasa, in care omul se zbate ca o musca. Undeva pazeste carnivorul: paianjenul…”"
Iubirea Dianei este o contradictie, impartita in marea dragoste a vietii ei, Petre Barbu - simbol al iubirii absolute si neimplinite, si in dragostea la un nivel inferior, care poate fi atinsa sufleteste (alaturi de Michi) sau fizic (alaturi de Alex). Insa Michi si Alex sunt doar escapadele in care Diana il cauta pe Petre Barbu, negasindu-l in niciunul dintre cei doi. Iubirea ei din adolescenta nu va putea fi niciodata regasita intr-un alt barbat, iar Diana face greseala de a crede ca pentru ea mai poate exista o astfel de iubire.
Este singura ei greseala, de altfel, pentru ca in afara acestui aspect Diana este prototipul femeii puternice, care poate suci cu usurinta mintile barbatilor. Atrage la inceput prin frumusetea sa, insa este un fapt stiut ca exteriorul nu poate pastra interesul unui barbat prea mult timp. De aceea ea reuseste sa-i cucereasca prin farmecul sau compus din inteligenta, demnitate si veselie.
Puterea sa asupra barbatilor pare sa ii fie cunoscuta chiar si ei, intrucat ramane de la Diana Slavu un extrem de frumos citat despre forta pe care orice femeie doreste sa o exercite asupra barbatilor:
"Mi-am spus: ceea ce mă atrăgea la el era impresia pe care mi-o dădea că e singur, nenorocit, că unicul lui stimulent in viaţă sunt eu, că sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Dacă nu-i aşa, nu mă interesează. Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit."
Astfel, in paginile acestui roman, intram in viata eroinei Diana Slavu. Povestea ei este redata prin intermediul caietelor sale, citite de Ilinca Dima, si printr-un sir de scrisori intre cele doua prietene.
Diana isi povesteste intreaga viata, un amestec de iubire, cautare zadarnica si resemnare, cand abia are 20 de ani. O remarca interesanta este facuta de prietena sa, Ilinca, care spune "cat de tanara e si cat de mult a trait deja". In acesti 20 de ani, Diana a cunoscut saracia, literatura, ambitia de a invata si de a fi independenta pentru a scapa de ghearele saraciei, iubirea si, pe scurt, o experienta de viata cu care putine tinere se puteau lauda la momentul acela al existentei lor.
Nu as putea spune ca Panza de paianjen m-a atras in mod deosebit prin poveste. Dimpotriva, am gasit unele elemente putin greu de digerat, cum ar fi numeroasele personaje care, in mod misterios, se cunosteau datorita anumitor imprejurari sau prin intermediul altor cunostinte. Insa, realistic vorbind, chiar daca Bucurestiul interbelic era relativ mic, este greu de conceput ca atatea personaje se cunosteau din pura coincidenta. De asemenea, am avut si unele dificultati in a accepta, in anumite momente, comportamentul Dianei, din simplul motiv ca mi se parea superficiala, iar imaginea pe care mi-o facusem despre ea era cu mult mai presus decat acest defect omenesc.
Insa aceasta carte m-a impresionat cel mai mult, precum spuneam mai sus, prin Diana Slavu. Impresia pe care mi-o lasase era extrem de puternica, intrucat regaseam in acest personaj feminin multe caracteristici ale adolescentelor de astazi, si inclusiv, ale mele. Fiind un personaj extrem de complex, este destul de dificil sa realizezi un portret al Dianei. Ea este o combinatie de naivitate, feminitate, inteligenta, si seninatate foarte greu regasite si in alte personaje. Iubeste cu o pasiune imensa, insa este prinsa in "panza de paianjen a vietii". De retinut este o replica de-a ei, care sintetizeaza titlul cartii si intregul zbucium al romanului:
"Vezi, asa imi inchipui viata, ca o panza de paianjen imensa, cenusie, lipicioasa, in care omul se zbate ca o musca. Undeva pazeste carnivorul: paianjenul…”"
Iubirea Dianei este o contradictie, impartita in marea dragoste a vietii ei, Petre Barbu - simbol al iubirii absolute si neimplinite, si in dragostea la un nivel inferior, care poate fi atinsa sufleteste (alaturi de Michi) sau fizic (alaturi de Alex). Insa Michi si Alex sunt doar escapadele in care Diana il cauta pe Petre Barbu, negasindu-l in niciunul dintre cei doi. Iubirea ei din adolescenta nu va putea fi niciodata regasita intr-un alt barbat, iar Diana face greseala de a crede ca pentru ea mai poate exista o astfel de iubire.
Este singura ei greseala, de altfel, pentru ca in afara acestui aspect Diana este prototipul femeii puternice, care poate suci cu usurinta mintile barbatilor. Atrage la inceput prin frumusetea sa, insa este un fapt stiut ca exteriorul nu poate pastra interesul unui barbat prea mult timp. De aceea ea reuseste sa-i cucereasca prin farmecul sau compus din inteligenta, demnitate si veselie.
Puterea sa asupra barbatilor pare sa ii fie cunoscuta chiar si ei, intrucat ramane de la Diana Slavu un extrem de frumos citat despre forta pe care orice femeie doreste sa o exercite asupra barbatilor:
"Mi-am spus: ceea ce mă atrăgea la el era impresia pe care mi-o dădea că e singur, nenorocit, că unicul lui stimulent in viaţă sunt eu, că sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Dacă nu-i aşa, nu mă interesează. Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit."
narcisa's review
slow-paced
3.5
Nu prea inteleg de ce o carte asa laudata. Mie nu mi-a placut de Diana. Prea umbla din floare in floare si dupa tot ea se mira ca sufera. Nu prea stie ce vrea de la viata.
universuldenisei's review
emotional
inspiring
lighthearted
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? Yes
5.0
My favorite writer and my favorite book!
user345_6's review
emotional
inspiring
reflective
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? It's complicated
4.5
dianaj23's review
4.0
"Panza de paianjen" e genul de roman pe care mi-as fi dorit sa-l fi intalnit in adolescenta. Poate i-as fi dat cinci stele atunci. Oricum, un roman care se ridica la inaltimea criticii si de care cu greu te poti dezlipi pana la final, cand tragi aer in piept puternic sa-ti revii dupa roller-coaster-ul de emotii provocate.
sara_bojinca's review
adventurous
challenging
emotional
funny
inspiring
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? Yes
5.0
sweetionela's review
4.0
O simt pe Diana atat de apropiata mie, o simt atat de umana si parca o cunosc cum n am cunoscut pe nimeni. O carte care ramane cu tine si care iti dovedeste ca toti suntem pierduti o vreme sau poate pentru totdeauna. Dupa terminarea cartii am simtit ca nu cunosc pe nimeni cu adevarat, mai ales pe mine.