epictetsocrate's review
3.0
Observatorul 45 de pe satelitul astronomic era mângâiat de întâile raze ale Soarelui, pe când imensul disc al Vlang Mrinei pierea sub orizont.
Vivirix urmărea distrat muzica mecanică a înregistratoarelor automate. Gândurile ii erau absorbite de ciudata descoperire pe care tocmai i-o pricinuise Vlang Avda, planeta învecinată, când primi o înştiinţare trimisă de înaltul centru administrativ mrinean.
— Eşti convocat mâine la Consfătuirea anuală a canalelor.
Vivirix îşi scutură nemulţumit capul:
— Până nu rezolv problema la care lucrez, nu mai pot părăsi observatorul.
— Dar eşti delegat la consfătuire din partea sateliţilor.
— Dezleagă-mă! Ştii foarte bine că nu prea mă pricep la canale. Chemaţi-l pe Spric, directorul cadastrului de pe Prixto.
— Glumeşti! De 10.000 de ani delegatul sateliţilor este astronomul Observatorului 45. Cum o să încălcăm tradiţia?
— Dragul meu, spuse Vivirix cu reproş în glas. Nu peste multă vreme, va avea loc o nouă „mare opoziţie” a planetei Avda.
— Nu-i nimic dacă vei lipsi o zi.
— Nu o zi, dar fiecare clipă mie preţioasă. Dă-ţi seama: Vlang Avda se va apropia de Vlang Mrina atât de mult incit, cu noile noastre instrumente, vom putea observa orice obiect care măsoară doar a zecea mia parte din diametrul unei oaze. Este un prilej nemaipomenit…
— Totuşi, e cu neputinţă să lipseşti…
— Ai dreptate, răspunse obosit Vivirix. E cu neputinţă să lipsesc tocmai acum de la Observatorul 45. Aşa că mâine, locul meu va rămâne gol. Resemnează-te!
Şi, fără să mai aştepte vreun răspuns, Vivirix întrerupse legătura.
Interlocutorul său se simţi în acelaşi timp mânios, descumpănit şi uimit. Oare Vivirix înnebunise? se întrebă el. Ce vor zice mâine oamenii când vor da peste locul cel gol? Doar o singură dată, în toată istoria mrineană, se mai pomenise un asemenea lucru, dar atunci fusese un caz, cum s-ar spune, de forţa majoră: astronomul de la Observatorul 45, un savant bătrân, sucombase în ajunul importantei întruniri. Niciodată însă nu s-a întâmplat ca un delegat viu al sateliţilor să nu participe la Consfătuirea anuală a canalelor.
Vivirix urmărea distrat muzica mecanică a înregistratoarelor automate. Gândurile ii erau absorbite de ciudata descoperire pe care tocmai i-o pricinuise Vlang Avda, planeta învecinată, când primi o înştiinţare trimisă de înaltul centru administrativ mrinean.
— Eşti convocat mâine la Consfătuirea anuală a canalelor.
Vivirix îşi scutură nemulţumit capul:
— Până nu rezolv problema la care lucrez, nu mai pot părăsi observatorul.
— Dar eşti delegat la consfătuire din partea sateliţilor.
— Dezleagă-mă! Ştii foarte bine că nu prea mă pricep la canale. Chemaţi-l pe Spric, directorul cadastrului de pe Prixto.
— Glumeşti! De 10.000 de ani delegatul sateliţilor este astronomul Observatorului 45. Cum o să încălcăm tradiţia?
— Dragul meu, spuse Vivirix cu reproş în glas. Nu peste multă vreme, va avea loc o nouă „mare opoziţie” a planetei Avda.
— Nu-i nimic dacă vei lipsi o zi.
— Nu o zi, dar fiecare clipă mie preţioasă. Dă-ţi seama: Vlang Avda se va apropia de Vlang Mrina atât de mult incit, cu noile noastre instrumente, vom putea observa orice obiect care măsoară doar a zecea mia parte din diametrul unei oaze. Este un prilej nemaipomenit…
— Totuşi, e cu neputinţă să lipseşti…
— Ai dreptate, răspunse obosit Vivirix. E cu neputinţă să lipsesc tocmai acum de la Observatorul 45. Aşa că mâine, locul meu va rămâne gol. Resemnează-te!
Şi, fără să mai aştepte vreun răspuns, Vivirix întrerupse legătura.
Interlocutorul său se simţi în acelaşi timp mânios, descumpănit şi uimit. Oare Vivirix înnebunise? se întrebă el. Ce vor zice mâine oamenii când vor da peste locul cel gol? Doar o singură dată, în toată istoria mrineană, se mai pomenise un asemenea lucru, dar atunci fusese un caz, cum s-ar spune, de forţa majoră: astronomul de la Observatorul 45, un savant bătrân, sucombase în ajunul importantei întruniri. Niciodată însă nu s-a întâmplat ca un delegat viu al sateliţilor să nu participe la Consfătuirea anuală a canalelor.
More...