Scan barcode
ady22's review against another edition
challenging
reflective
medium-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? Yes
2.0
inrainbows's review against another edition
funny
reflective
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? No
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? It's complicated
4.0
addie_elena's review against another edition
challenging
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? Yes
4.0
fleetingray's review against another edition
1.0
One of the problems about this book is that, well, it's not a book that everybody would enjoy, yet it's peevishly made its way through the mandatory books list.
Another issue would be that the author publicly (in "The Delirium", at least) claimed that, after his first big success, a collection of novellas, he struggled for quite a few years trying to come up with an idea that will stand up to the literary critics of the time. What good can come out of that?
We know that Marin Preda is good at first person narration, and there's a reason he resorted to that in his later works (i'll let you guess!)
"The Moromete Family" tells the story of a family located in the South of Romania, between the two great wars. Ilie Moromete, the head of a family, has seven kids, Achim, Nila, Paraschiv with the first wife, and Tita, Ilinca, Nicolae with the second one, Catrina.
The character which drives the whole apparatus of the action is Nicolae. Marin Preda was often inspired by his personal life when writing (he himself wanted to go to school, making his parents cope with the expenses), so the world the characters live in is literally a world seen through the eyes of an 11-year old, he practically amplified the features of common interwar south romanian people and brought them to absurd levels of stupid.
Ilie Moromete is torn between the things he has to do and the things he wants to do, the first ones interfering with the late ones. He disrespects others, he makes fun of them (especially the members of his own family), he doesn't like work, or land, property, or even money for that matter. He's extremely conceited and the community respects him, in opposition to his hard-working rich neighbor, who is disregarded by the local society and even made fun of, Moromete himself often refers to his sight disability in an sinuous way.
Catrina Moromete is the oh! too true representation of a woman in that time, caring about her children, extremely religious, and with a husband she's faithful to and who makes fun of her religious behavior. She does almost every single chore is the household. In a way, she's a simple woman with three obsessive ideas: to assure her elderly years by making Moromete put the house on her name, to make sure her girls will have a dowry, and to live a life as religious as she possibly can.
This is practically the society they live in: men rule, women work, men contemplate, women pray, men spend half an hour making a kid, women raise them, men do politics over 50 ml of their favorite 30 degrees tipple, while women.. well, they're not supposed to have an opinion!
And it's not the fact that it's untrue, for it is, it is sadly to this day in the rural area, but the fact that the author describes the phenomena as a good thing, Moromete is indirectly described as smart, witty, spiritual, he doesn't like work because he sees no intellectual meaning in that, a noble reason indeed, especially with seven kids in your pocket. From the point of view that I see it, Moromete is mentally disabled, and no book should have as a main character a mentally disabled. It's an insult to everybody who reads it.
Later Edit (2021): in response to the comments below, saying that no book should have as main character a mentally disabled is untrue and unkind, and I was not referring to mental disability per se. I don't remember much from this book, but from what i wrote above - I most probably meant the fact that Moromete is a sexist frustrated entitled asshole and the book both enables his behavior and glorifies gender stereotypes and I see no reason a book like this should be studied in school in 2021.
Another issue would be that the author publicly (in "The Delirium", at least) claimed that, after his first big success, a collection of novellas, he struggled for quite a few years trying to come up with an idea that will stand up to the literary critics of the time. What good can come out of that?
We know that Marin Preda is good at first person narration, and there's a reason he resorted to that in his later works (i'll let you guess!)
"The Moromete Family" tells the story of a family located in the South of Romania, between the two great wars. Ilie Moromete, the head of a family, has seven kids, Achim, Nila, Paraschiv with the first wife, and Tita, Ilinca, Nicolae with the second one, Catrina.
The character which drives the whole apparatus of the action is Nicolae. Marin Preda was often inspired by his personal life when writing (he himself wanted to go to school, making his parents cope with the expenses), so the world the characters live in is literally a world seen through the eyes of an 11-year old, he practically amplified the features of common interwar south romanian people and brought them to absurd levels of stupid.
Ilie Moromete is torn between the things he has to do and the things he wants to do, the first ones interfering with the late ones. He disrespects others, he makes fun of them (especially the members of his own family), he doesn't like work, or land, property, or even money for that matter. He's extremely conceited and the community respects him, in opposition to his hard-working rich neighbor, who is disregarded by the local society and even made fun of, Moromete himself often refers to his sight disability in an sinuous way.
Catrina Moromete is the oh! too true representation of a woman in that time, caring about her children, extremely religious, and with a husband she's faithful to and who makes fun of her religious behavior. She does almost every single chore is the household. In a way, she's a simple woman with three obsessive ideas: to assure her elderly years by making Moromete put the house on her name, to make sure her girls will have a dowry, and to live a life as religious as she possibly can.
This is practically the society they live in: men rule, women work, men contemplate, women pray, men spend half an hour making a kid, women raise them, men do politics over 50 ml of their favorite 30 degrees tipple, while women.. well, they're not supposed to have an opinion!
And it's not the fact that it's untrue, for it is, it is sadly to this day in the rural area, but the fact that the author describes the phenomena as a good thing, Moromete is indirectly described as smart, witty, spiritual, he doesn't like work because he sees no intellectual meaning in that, a noble reason indeed, especially with seven kids in your pocket. From the point of view that I see it, Moromete is mentally disabled, and no book should have as a main character a mentally disabled. It's an insult to everybody who reads it.
Later Edit (2021): in response to the comments below, saying that no book should have as main character a mentally disabled is untrue and unkind, and I was not referring to mental disability per se. I don't remember much from this book, but from what i wrote above - I most probably meant the fact that Moromete is a sexist frustrated entitled asshole and the book both enables his behavior and glorifies gender stereotypes and I see no reason a book like this should be studied in school in 2021.
robert2028's review against another edition
5.0
Monografia vieții țărănești zugrăvite de Preda mi-a readus cu plăcere în memorie amintiri din bucățelele de copilărie petrecute la bunici. Toate personajele din familia Moromete și-au găsit un corespondent mai mult sau mai puțin exact în anumite momente din viața mea. Mi-a plăcut mult mai ales povestea lui Birică și a Poliniei, mult mai frumoasă și romantică decât a altor cupluri țărănești, cum ar fi Ion și Ana. De asemenea, am urmărit cu mult interes manifestările religioase ale Catrinei, pe care am simțit-o aproape de sufletul meu.
Am citit-o având nevoie de ea la ora de română și mi-a plăcut foarte mult. La fel ca majoritatea sau toate cărțile scrise de autori români canonici din lista de lecturi pentru liceu, am rămas impresionat de acest roman. Mă mir că alți colegi văd toată literatura din programă ca pe ceva plictisitor și greoi, sincer!
Recomand să vedeți și interpretările critice pentru o mai bună înțelegere a cărții. Personal, mi-ar fi părut rău dacă le-aș fi ratat, probabil aș fi pierdut mult din sensul cărții. Eu am ediția editurii Cartex, cu o prefață foarte bună de Oana Soare și alte fragmente selectate din critica literară. Mărturisesc că m-au ajutat mult să o înțeleg.
O lectură memorabilă; dragi colegi liceeni, nu o priviți ca pe o temă obligatorie la română, bucurați-vă de ea ca de serialul favorit și m-aș mira să o închideți dezamăgiți că v-ați pierdut timpul citind-o!
Am citit-o având nevoie de ea la ora de română și mi-a plăcut foarte mult. La fel ca majoritatea sau toate cărțile scrise de autori români canonici din lista de lecturi pentru liceu, am rămas impresionat de acest roman. Mă mir că alți colegi văd toată literatura din programă ca pe ceva plictisitor și greoi, sincer!
Recomand să vedeți și interpretările critice pentru o mai bună înțelegere a cărții. Personal, mi-ar fi părut rău dacă le-aș fi ratat, probabil aș fi pierdut mult din sensul cărții. Eu am ediția editurii Cartex, cu o prefață foarte bună de Oana Soare și alte fragmente selectate din critica literară. Mărturisesc că m-au ajutat mult să o înțeleg.
O lectură memorabilă; dragi colegi liceeni, nu o priviți ca pe o temă obligatorie la română, bucurați-vă de ea ca de serialul favorit și m-aș mira să o închideți dezamăgiți că v-ați pierdut timpul citind-o!
epictetsocrate's review against another edition
5.0
„În câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare; viaţa se scurgea aici fără conflicte mari.Era începutul verii.Familia Moromete se întorsese mai devreme de la câmp. Cât ajunseseră acasă, Paraschiv, cel mai mare dintre copii, se dăduse jos din căruţă, lăsase pe alţii să deshame şi să dea jos uneltele, iar el întinsese pe prispă o haină veche şi se culcase peste ea gemând. La fel făcuse şi al doilea fiu, Nilă; intrase în casă şi după ce se aruncase într-un pat, începuse şi el să geamă, dar mai tare ca fratele său, ca şi când ar fi fost bolnav. Al treilea băiat, Achim, se furişase în grajdul cailor, se trântise în iesle să nu-l mai găsească nimeni, iar cele două fete, Tita şi Ilinca, plecaseră repede la gârlă să se scalde. Rămas singur în mijlocul bătăturii, Moromete, tatăl, trăsese căruţa sub umbra mare a celor doi salcâmi de lângă poarta grădinii şi apoi ieşise şi el la drum cu ţigara în gură. ”
elizabethmercas's review against another edition
challenging
funny
lighthearted
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? It's complicated
- Flaws of characters a main focus? N/A
4.25
„În Câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare; viaţa se scurgea aici fără conflicte mari.“ Ceea ce urmează în roman contrazice această imagine. Timpul este viclean, răbdarea nu e decât o formă de acumulare pentru o nouă criză. La sfârşit, când drama Moromeţilor este narată şi, prin ea, imaginea vieţii liniştite spulberată, prozatorul revine asupra notaţiei de început: „Timpul nu mai avea răbdare.“ Este una dintre multele imagini ale simetriei în literatura lui Marin Preda, plină de evoluţii închise, de ample mişcări în cerc, şi vrea să dea o idee despre rotaţia procesuală a vieţii după o lege statornică şi misterioasă care acţionează şi în natură. Chiar demersul epic se înscrie în fatalitatea acestei repetiţii.
De cartea asta simt ca imi era cel mai frică - dar am spus sa las prejudecățile deoparte si sa adopt un punct de vedere cat mai obiectiv. Pana la urma e bine sa începi cu ceea ce nu iti place ~ iar cartea a fost mai bună decât ma așteptam.=))
Dacă nu iei totul prea în serios si încerci sa te gândești mai des la bac te descurci.
*A ajutat probabil si faptul ca am citit-o in tandem cu Anna.
De cartea asta simt ca imi era cel mai frică - dar am spus sa las prejudecățile deoparte si sa adopt un punct de vedere cat mai obiectiv. Pana la urma e bine sa începi cu ceea ce nu iti place ~ iar cartea a fost mai bună decât ma așteptam.=))
Dacă nu iei totul prea în serios si încerci sa te gândești mai des la bac te descurci.
*A ajutat probabil si faptul ca am citit-o in tandem cu Anna.
elizabethmercas's review
challenging
funny
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? It's complicated
- Flaws of characters a main focus? No
4.75
„În Câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare; viaţa se scurgea aici fără conflicte mari.“ Ceea ce urmează în roman contrazice această imagine. Timpul este viclean, răbdarea nu e decât o formă de acumulare pentru o nouă criză. La sfârşit, când drama Moromeţilor este narată şi, prin ea, imaginea vieţii liniştite spulberată, prozatorul revine asupra notaţiei de început: „Timpul nu mai avea răbdare.“ Este una dintre multele imagini ale simetriei în literatura lui Marin Preda, plină de evoluţii închise, de ample mişcări în cerc, şi vrea să dea o idee despre rotaţia procesuală a vieţii după o lege statornică şi misterioasă care acţionează şi în natură. Chiar demersul epic se înscrie în fatalitatea acestei repetiţii.
De cartea asta simt ca imi era cel mai frică - dar am spus sa las prejudecățile deoparte si sa adopt un punct de vedere cat mai obiectiv. Pana la urma e bine sa începi cu ceea ce nu iti place ~ iar cartea a fost mai bună decât ma așteptam.=))
Dacă nu iei totul prea în serios si încerci sa te gândești mai des la bac te descurci.
*A ajutat probabil si faptul ca am citit-o in tandem cu Anna.
De cartea asta simt ca imi era cel mai frică - dar am spus sa las prejudecățile deoparte si sa adopt un punct de vedere cat mai obiectiv. Pana la urma e bine sa începi cu ceea ce nu iti place ~ iar cartea a fost mai bună decât ma așteptam.=))
Dacă nu iei totul prea în serios si încerci sa te gândești mai des la bac te descurci.
*A ajutat probabil si faptul ca am citit-o in tandem cu Anna.