Scan barcode
k_lee_reads_it's review against another edition
4.0
A classic locked room mystery.
I find Philo Vance bugs me much less than Poirot, but the police are not shown as competent at sll.
Still it is escape fiction in my favorite genre.
I find Philo Vance bugs me much less than Poirot, but the police are not shown as competent at sll.
Still it is escape fiction in my favorite genre.
cmbohn's review against another edition
3.0
Not as crazy about this one as I was about the first one. Philo Vance and his "I'm so much cleverer than everyone else and let me demonstrate by using foreign words you can't understand" attitude is not as appealing the second time around. The story was perhaps a little stronger than in the first one, but the main character just got on my nerves. I will probably read the next one in this series, but I'm not sure how many more I will bother with.
justasking27's review against another edition
3.0
I liked Vance better in this one, as he was more involved with the questioning and the suspects and less aloof and priggish. Though he is still kind of a jerk.
ele_lucia's review against another edition
3.0
Il delitto è estremamente articolato e complesso e si dirama lungo tutto il libro cercando di sviare il lettore dal colpevole che in realtà si intuisce senza troppa difficoltà, più difficile invece è capire la dinamica.
Il detective intuitivo e geniale Vance ricorda molto Poirot per il modus operandi ma gli viene lasciato decisamente troppo poco spazio, forse per non rendere il tutto eccessivamente semplicistico.
Le ultime pagine sono sicuramente piene di emozioni e di colpi di scena ma il libro procede forse troppo lentamente nella parte centrale con interrogatori ripetuti alle stesse 4 persone a cui alla fine orbita attorno l'omicidio.
Il punto forte rimane sicuramente scoprire il "come" del mistero, che, nota di merito, è ben diverso dai soliti gialli.
Il detective intuitivo e geniale Vance ricorda molto Poirot per il modus operandi ma gli viene lasciato decisamente troppo poco spazio, forse per non rendere il tutto eccessivamente semplicistico.
Le ultime pagine sono sicuramente piene di emozioni e di colpi di scena ma il libro procede forse troppo lentamente nella parte centrale con interrogatori ripetuti alle stesse 4 persone a cui alla fine orbita attorno l'omicidio.
Il punto forte rimane sicuramente scoprire il "come" del mistero, che, nota di merito, è ben diverso dai soliti gialli.
epictetsocrate's review against another edition
3.0
În birourile Departamentului de Investigaţii Criminale, Secţia Detectivi, a Poliţiei din New York, de la etajul al treilea al Sediului Central al Poliţiei, într-o clădire de pe Center Street, se găseşte un fişier de metal încăpător. Înăuntru, printre alte mii de fişe asemănătoare, se poate citi pe o etichetă mică şi verde această informaţie: „ODELL, MARGARET, Domiciliul: Strada 71 Vest, nr. 184. Data: 10 Septembrie. Crima: Strangulare, în jurul orei 11 noaptea. Apartamentul răscolit. Bijuteriile furate. Cadavrul descoperit de Amy Gibson, femeia de serviciu”.
Iată deci în câteva cuvinte banale declaraţia brutală, tristă asupra uneia din cele mai uimitoare crime din analele poliţiei americane, o crimă atât de plină de contradicţii, atât de uluitoare, de ingenioasă şi de unică încât multe minţi din cadrul poliţiei sau al procuraturii au fost atât de derutate încât n-au putut cădea de acord nici măcar asupra procedurii anchetei.
Fiecare direcţie de investigaţie a condus doar la concluzia că Margaret n-a putut fi asasinată. Şi totuşi, prăbuşită pe sofaua de mătase din camera de zi se afla tânăra femeie strangulată, dovadă evidentă a ridicolului concluziei de mai sus.
Adevărata poveste a acestei crime, aşa cum a ieşit ea la iveală în cele din urmă, după o perioadă deprimantă de beznă şi confuzie, a avut multe ramificaţii, ciudate şi a relevat tenebroasele ascunzişuri ale naturii umane neexplorate, ca şi subtilitatea sinistră a unei. Minţi ascuţite de o disperare tragică. A mai produs, de asemenea, un document secret asupra unei melodrame pasionale care, în esenţa şi în modul ei de organizare, era la fel de romantică şi de fascinantă ca acel capitol teatral şi dinamic din Comedia Umană care descrie dragostea fierbinte a baronului Nucingen pentru Esther van Gobseck, ca şi moartea atât de tragică a nefericitei Torpille.
Margaret Odell era produsul demi-monde-ului boem de pe Broadway, o persoană spirituală ce părea să reprezinte intr-un fel natura vulgară şi falsă a celebrităţii trecătoare» Timp de aproape doi ani, înainte de moartea ei, Margaret Odell a fost una din personalităţile cele mai la modă şi, într-un sens, foarte populară în viaţa nocturnă a oraşului. În zilele bunicilor noştri, ar fi primit, fără îndoială, apelativul de „celebritate locală”. Astăzi, însă, sunt prea mulţi aspiranţi la acest titlu, prea multe clici şi grupuri în lumea boemă pentru a mai putea acorda cuiva această onoare. Dar, atât profesioniştii teatrului, cât şi agenţii de presă au considerat-o întotdeauna ca pe o figură de prim rang în lumea ei restrânsă.
Iată deci în câteva cuvinte banale declaraţia brutală, tristă asupra uneia din cele mai uimitoare crime din analele poliţiei americane, o crimă atât de plină de contradicţii, atât de uluitoare, de ingenioasă şi de unică încât multe minţi din cadrul poliţiei sau al procuraturii au fost atât de derutate încât n-au putut cădea de acord nici măcar asupra procedurii anchetei.
Fiecare direcţie de investigaţie a condus doar la concluzia că Margaret n-a putut fi asasinată. Şi totuşi, prăbuşită pe sofaua de mătase din camera de zi se afla tânăra femeie strangulată, dovadă evidentă a ridicolului concluziei de mai sus.
Adevărata poveste a acestei crime, aşa cum a ieşit ea la iveală în cele din urmă, după o perioadă deprimantă de beznă şi confuzie, a avut multe ramificaţii, ciudate şi a relevat tenebroasele ascunzişuri ale naturii umane neexplorate, ca şi subtilitatea sinistră a unei. Minţi ascuţite de o disperare tragică. A mai produs, de asemenea, un document secret asupra unei melodrame pasionale care, în esenţa şi în modul ei de organizare, era la fel de romantică şi de fascinantă ca acel capitol teatral şi dinamic din Comedia Umană care descrie dragostea fierbinte a baronului Nucingen pentru Esther van Gobseck, ca şi moartea atât de tragică a nefericitei Torpille.
Margaret Odell era produsul demi-monde-ului boem de pe Broadway, o persoană spirituală ce părea să reprezinte intr-un fel natura vulgară şi falsă a celebrităţii trecătoare» Timp de aproape doi ani, înainte de moartea ei, Margaret Odell a fost una din personalităţile cele mai la modă şi, într-un sens, foarte populară în viaţa nocturnă a oraşului. În zilele bunicilor noştri, ar fi primit, fără îndoială, apelativul de „celebritate locală”. Astăzi, însă, sunt prea mulţi aspiranţi la acest titlu, prea multe clici şi grupuri în lumea boemă pentru a mai putea acorda cuiva această onoare. Dar, atât profesioniştii teatrului, cât şi agenţii de presă au considerat-o întotdeauna ca pe o figură de prim rang în lumea ei restrânsă.
lasiepedimore's review against another edition
3.0
Puoi trovare questa recensione anche sul mio blog, La siepe di more
Devo dire che il secondo libro dedicato alle investigazioni di Philo Vance mi è piaciuto più del primo, per almeno due motivi. Il primo riguarda la mia antipatia per Vance, che ne Il caso della canarina assassinata è diventata quasi una simpatia: l’ho percepito meno aristocratico annoiato e più personaggio con sfumature interessanti e questo ha tenuto desto il mio interesse.
In secondo luogo, mentre ne La strana morte del signor Benson Vance sembrava già sapere tutto e giocare a essere irritante nascondendo le sue scoperte, nel caso della morte di Margaret Odell fatica a trovare la soluzione del mistero e deve mettere in campo tutte le sue doti e tutti i suoi stravaganti metodi per smascherare l’assassino.
Per quanto mi riguarda il colpevole a un certo punto diventa palese per essere quello dei sospettati che si comporta in maniera più equivoca e ho risentito comunque delle duecentosettanta pagine: tuttavia, c’erano vari dettagli da definire che mi hanno evitato la noia. Procedo quindi con maggiore entusiasmo verso La fine dei Greene (che suona davvero molto male).
Devo dire che il secondo libro dedicato alle investigazioni di Philo Vance mi è piaciuto più del primo, per almeno due motivi. Il primo riguarda la mia antipatia per Vance, che ne Il caso della canarina assassinata è diventata quasi una simpatia: l’ho percepito meno aristocratico annoiato e più personaggio con sfumature interessanti e questo ha tenuto desto il mio interesse.
In secondo luogo, mentre ne La strana morte del signor Benson Vance sembrava già sapere tutto e giocare a essere irritante nascondendo le sue scoperte, nel caso della morte di Margaret Odell fatica a trovare la soluzione del mistero e deve mettere in campo tutte le sue doti e tutti i suoi stravaganti metodi per smascherare l’assassino.
Per quanto mi riguarda il colpevole a un certo punto diventa palese per essere quello dei sospettati che si comporta in maniera più equivoca e ho risentito comunque delle duecentosettanta pagine: tuttavia, c’erano vari dettagli da definire che mi hanno evitato la noia. Procedo quindi con maggiore entusiasmo verso La fine dei Greene (che suona davvero molto male).
mary_blueye8's review against another edition
challenging
mysterious
fast-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? No
4.0
librosprestados's review against another edition
4.0
Segundo caso del detective Philo Vance y tan entretenida o más que la primera. De hecho, me ha gustado más que "El caso del asesinato de Benson", porque creo que los elementos están más equilibrados: Vance es menos enervantes y su amigo el fiscal es menos inútil. Además, se plantea un "misterio de habitación cerrada", que es un subgénero del "murder mistery" que exige un gran ingenio por parte del autor, porque todos sabemos que solo hay tres soluciones posibles y es tarea del escritor esconder lo más posible cuál de ellas es.
Es una novela, por tanto, con mucho diálogo (muy ligero, con Vance dando muchos toques de humor, y a tiempos ingenioso), descripciones funcionales (e incluso algún que otro plano dibujado) que se centra mucho en el puzle. Todo lo demás es un poco superfluo. Sí, los sospechosos tienen suficiente entidad para diferenciarlos entre sí y que te quedes con ellos, pero lo cierto es que lo más interesante es averiguar quién fue y cómo lo hizo. Un "murder mistery" de lo más clásico, vamos.
Perfecto para los amantes del género y aquellos que quieren una lectura ligera para pasar el rato.
Es una novela, por tanto, con mucho diálogo (muy ligero, con Vance dando muchos toques de humor, y a tiempos ingenioso), descripciones funcionales (e incluso algún que otro plano dibujado) que se centra mucho en el puzle. Todo lo demás es un poco superfluo. Sí, los sospechosos tienen suficiente entidad para diferenciarlos entre sí y que te quedes con ellos, pero lo cierto es que lo más interesante es averiguar quién fue y cómo lo hizo. Un "murder mistery" de lo más clásico, vamos.
Perfecto para los amantes del género y aquellos que quieren una lectura ligera para pasar el rato.