Scan barcode
mariayf's review against another edition
dark
reflective
sad
slow-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? N/A
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? Yes
3.75
izkarralde's review against another edition
5.0
dentro de mi alma hay un perro grande que se ha puesto a menear la cola. Eterno, Gabo
norbertoalves's review against another edition
3.0
Desde o começo da leitura não tem como negar que existe um tanto de horror ou mistério como clima dos contos, em geral. Achei que o conjunto dos contos teve essa atmosfera densa. Apesar de serem poucas páginas, demandam um pouco mais de esforço do leitor (ou pelo menos, de mim). Tem muito de realismo fantástico e surrealismo no livro, muito da morte e outros temas como sonhos e loucura.
rincondejoss's review against another edition
3.0
Todos los cuentos en este libro manifestaban la muerte en una etapa o sentido. ya fuera para los que quedaban atrás o para el espíritu que en su mente seguía vivo aunque no fuera el caso. otro tema muy recurrente eran los sueños en los cuales ya fueran pesadillas o encuentros parecian protagonizar y agobiar a sus espectadores. otro tema entrevisto eran las desgracias ocurridas a distintas personas en diferentes cuentos.
como un todo es un libro que como temas principales tiene la muerte, desventura y estados inconscientes como temas dominantes.
como un todo es un libro que como temas principales tiene la muerte, desventura y estados inconscientes como temas dominantes.
epictetsocrate's review against another edition
4.0
Se auzea iar zgomotul. Acel zgomot rece, tăios, vertical, pe care-l cunoştea prea bine, dar acum îl răzbea ascuţit şi dureros, de parcă de la o zi la alta s-ar fi dezobişnuit de el.
I se învârtea în craniul pustiu, surd şi pătrunzător. Între cei patru pereţi ai ţestei i se înfiripase un fagure. Creştea neîncetat în spirale succesive şi-l izbea pe dinăuntru, făcând să-i tremure şira spinării cu o vibraţie stridentă, distonantă faţă de ritmul sigur al trupului său. Ceva se schimbase în structura lui concretă de bărbat hotărât; ceva care „în celelalte rânduri” funcţionase normal şi care acum îi ciocănea corpul pe dinăuntru cu o lovitură seacă, puternică, dată cu oasele unei mâini descărnate, scheletice, aducându-i aminte de toate senzaţiile amare trăite în viaţă. A simţit impulsul animalic de a încleşta pumnii şi a-şi strânge tâmplele brăzdate de artere albastre, vineţii, cu apăsarea fermă a durerii disperate. Ar fi vrut să poată dibui cu palmele mâinilor lui sensibile zgomotul care-i perfora clipa cu ascuţitu-i ac de diamant. O mişcare de pisică îi contractă muşchii atunci când îşi închipui că-l urmăreşte prin ungherele torturate ale capului său înfierbântat, pustiit de febră. Era gata să-l prindă. Dar nu. Zgomotul avea pielea alunecoasă, aproape de neatins. Însă el era pregătit să-l prindă cu strategia-i bine ticluită şi să-l sugrume îndelung şi definitiv cu toată forţa deznădejdii. Nu-l va lăsa să-i pătrundă iar prin urechi; să i se strecoare pe gură, prin fiecare por sau prin ochii ce aveau să iasă din orbite la trecerea lui şi să rămână orbi privind izbucnirea zgomotului din străfundurile beznei îngrozitoare. Nu-l va lăsa să-i mai strivească cioburile fărâmiţate, stelele de gheaţă, de pereţii dinlăuntrul craniului. Aşa era zgomotul acela: fără sfârşit, precum izbirea capului unui prunc de un zid de beton. Precum toate izbiturile cumplite de orice e tare de jur-împrejur. Dar nu l-ar mai chinui dacă ar putea să-l prindă, să-l izoleze. Să-i profileze încet pe propria umbră conturul schimbător. Şi să-l apuce zdravăn. Să-l strângă, în sfârşit pentru totdeauna, să-l arunce cu toată puterea pe pardoseală şi să-l calce cu sălbăticie până când nu s-ar mai putea mişca defel, până când el ar putea spune, gâfâind, că a ucis zgomotul care-l chinuia, îl înnebunea, zgomotul care acum zăcea la pământ ca un rest oarecare, preschimbat cu desăvârşire în ceva mort.
I se învârtea în craniul pustiu, surd şi pătrunzător. Între cei patru pereţi ai ţestei i se înfiripase un fagure. Creştea neîncetat în spirale succesive şi-l izbea pe dinăuntru, făcând să-i tremure şira spinării cu o vibraţie stridentă, distonantă faţă de ritmul sigur al trupului său. Ceva se schimbase în structura lui concretă de bărbat hotărât; ceva care „în celelalte rânduri” funcţionase normal şi care acum îi ciocănea corpul pe dinăuntru cu o lovitură seacă, puternică, dată cu oasele unei mâini descărnate, scheletice, aducându-i aminte de toate senzaţiile amare trăite în viaţă. A simţit impulsul animalic de a încleşta pumnii şi a-şi strânge tâmplele brăzdate de artere albastre, vineţii, cu apăsarea fermă a durerii disperate. Ar fi vrut să poată dibui cu palmele mâinilor lui sensibile zgomotul care-i perfora clipa cu ascuţitu-i ac de diamant. O mişcare de pisică îi contractă muşchii atunci când îşi închipui că-l urmăreşte prin ungherele torturate ale capului său înfierbântat, pustiit de febră. Era gata să-l prindă. Dar nu. Zgomotul avea pielea alunecoasă, aproape de neatins. Însă el era pregătit să-l prindă cu strategia-i bine ticluită şi să-l sugrume îndelung şi definitiv cu toată forţa deznădejdii. Nu-l va lăsa să-i pătrundă iar prin urechi; să i se strecoare pe gură, prin fiecare por sau prin ochii ce aveau să iasă din orbite la trecerea lui şi să rămână orbi privind izbucnirea zgomotului din străfundurile beznei îngrozitoare. Nu-l va lăsa să-i mai strivească cioburile fărâmiţate, stelele de gheaţă, de pereţii dinlăuntrul craniului. Aşa era zgomotul acela: fără sfârşit, precum izbirea capului unui prunc de un zid de beton. Precum toate izbiturile cumplite de orice e tare de jur-împrejur. Dar nu l-ar mai chinui dacă ar putea să-l prindă, să-l izoleze. Să-i profileze încet pe propria umbră conturul schimbător. Şi să-l apuce zdravăn. Să-l strângă, în sfârşit pentru totdeauna, să-l arunce cu toată puterea pe pardoseală şi să-l calce cu sălbăticie până când nu s-ar mai putea mişca defel, până când el ar putea spune, gâfâind, că a ucis zgomotul care-l chinuia, îl înnebunea, zgomotul care acum zăcea la pământ ca un rest oarecare, preschimbat cu desăvârşire în ceva mort.
ericadbrown12's review against another edition
3.0
Apparently I chose to read the most "morbid" bunch of short stories by Gabriel García Marquez. This book includes stories that relate to relentless ghosts, overcoming death and a possible murder with a touch of love here and there. Not only is it the short story "Ojos de perro azul," but it has nine more which are, "La tercera resignación," "La otra costilla de la muerte," "Eva esta dentro de su gato," "Amargura para tres sonámbulos," "Diálogo del espejo," "La mujer que llegaba a las seis," "Nabo, el negro que hizo esperar a los ángeles," "Alguien desordena estas rosas" and "La noche de los alcaravanes." I truly enjoy the short stories of Marquez, his writing can be a little difficult for non-native Spanish readers but his narration and short descriptions tell the story perfectly in a few pages. My favorite was definitely the main thing, "ojos de perro azul." It's about a man and a woman who always meet in their dreams but when they wake the next day, the man can no longer remember his dream. They cannot touch one another out of fear that they might wake up and ruin their little world. Marquez's use of various symbols in the dream make for an amazing short story about loneliness.
Quote: "No abras esa puerta," dijo. "El corredor esta lleno de sueños difíciles," Y yo le dije: "Como lo sabes?" Y ella me dijo: "Porque hace un momento estuve allí y tuve que regresar cuando descubrí que estaba dormida sobre el corazón."
Quote: "No abras esa puerta," dijo. "El corredor esta lleno de sueños difíciles," Y yo le dije: "Como lo sabes?" Y ella me dijo: "Porque hace un momento estuve allí y tuve que regresar cuando descubrí que estaba dormida sobre el corazón."
luz0928's review against another edition
3.0
"La tercera resignación"--> *
"La otra costilla de la muerte"--> **
"Eva está dentro de su gato"-->*
"Amargura para tres sonámbulos"--> **
"Diálogo del espejo"--> ***
"Ojos de perro azul"--> ****
"La mujer que llegaba a las seis"--> *****
"Nabo, el negro que hizo esperar a los ángeles"-->*****
"Alguien desordena estas rosas"--> ***
"La noche de los alcaravanes"-->**
"Monólogo de Isabel viendo llover en Macondo"-->**
"La otra costilla de la muerte"--> **
"Eva está dentro de su gato"-->*
"Amargura para tres sonámbulos"--> **
"Diálogo del espejo"--> ***
"Ojos de perro azul"--> ****
"La mujer que llegaba a las seis"--> *****
"Nabo, el negro que hizo esperar a los ángeles"-->*****
"Alguien desordena estas rosas"--> ***
"La noche de los alcaravanes"-->**
"Monólogo de Isabel viendo llover en Macondo"-->**
prysen's review against another edition
adventurous
emotional
reflective
fast-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? Yes
3.5
lwarburton's review against another edition
4.0
Unos cuentos muy muy extraños. Sin embargo es muy interesante como son distintos de trama pero uno siente como si todos fueran conectados con los símbolos y la línea entre la muerte y la vida, entre la realidad y la irrealidad. Sin duda es un lado de la escritura Garcia Márquez que hay que leer.