Scan barcode
astras010's review against another edition
adventurous
medium-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? Yes
5.0
mikoto's review against another edition
Na to, že to je historicky presné, a autor čerpal z obmedzených zdrojov vzhľadom na vypracovanosť románu, prácu autora hodnotím na 4/5. Celkový dojem z knihy však 3.6/5, pretože keď už boli niektoré situácie prikrášlené a pomenené o to viac mohol autor z vedľajších postáv vyťažiť viac, pre dobro príbehu.
wellington299's review against another edition
3.0
This book on Alexander the Great is so-so. It read more like a teenage reading level and I would imagine a lot was lost in translation.
xsassypants's review against another edition
5.0
Questo è il mio primo libro di Manfredi e l'ho trovato veramente bello e scritto molto bene. Spero di riuscire a leggere presto tutta la trilogia, perché sicuramente merita molto!!
chiariviera's review against another edition
3.0
Sicuramente c'è stata una grande ricerca dietro questo libro, ma non ne sono completamente convinta. Mi sono piaciute le descrizioni, anche se a volte non erano ben amalgamate con il contesto; per esempio, spesso si ha la descrizione delle vesti di due personaggi che stanno parlando, senza che questi siano vestiti in modo particolare e che quindi debba essere sottolineato. Anche i dialoghi sono una parte che mi ha lasciata interdetta. Nel complesso però è un romanzo storico piacevole per chi, come me, ama l'ambientazione greca e vuole immergervisi un po', ma non è tra i migliori che abbia letto.
ladyandrea's review against another edition
4.0
Salve !
Ay me apetecía decirlo tras tanto tiempo sin hacerlo. Antes, cuando estudiaba latín y griego, siempre nos saludabamos así entre compañeros y nuestros docentes.Era como darle un toque clásico a la vida diaria.
Ha sido como descubrir un nuevo mundo. Tal cual. Por suerte, es una trilogía, así que podré seguir viendo cómo crece Alejandro Magno y sus aventuras. Este ha sido el primer libro y ha sido muy fácil de leer.
Ojalá las clases de historia hubieran sido así, pedo claro, para ello habrían tardado años. Aunque eso sí, con tantos años de escolarozación... Tampoco lo veo una locura. Tiempo podría haber para hacerlo mejor
Ay me apetecía decirlo tras tanto tiempo sin hacerlo. Antes, cuando estudiaba latín y griego, siempre nos saludabamos así entre compañeros y nuestros docentes.Era como darle un toque clásico a la vida diaria.
Ha sido como descubrir un nuevo mundo. Tal cual. Por suerte, es una trilogía, así que podré seguir viendo cómo crece Alejandro Magno y sus aventuras. Este ha sido el primer libro y ha sido muy fácil de leer.
Ojalá las clases de historia hubieran sido así, pedo claro, para ello habrían tardado años. Aunque eso sí, con tantos años de escolarozación... Tampoco lo veo una locura. Tiempo podría haber para hacerlo mejor
emily2003's review against another edition
adventurous
fast-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? N/A
- Flaws of characters a main focus? It's complicated
4.5
epictetsocrate's review against another edition
4.0
Cei patru Magi urcau cu pas domol cărările care duceau spre vârful Muntelui luminii: veneau din cele patru colţuri ale zării şi fiecare dintre ei purta într-o desagă vreascuri pentru ritualul focului.
Magul zorilor avea o pelerină de mătase roz cu reflexe azurii şi, în picioare, sandale din piele de cerb. Magul amurgului purta o mantie stacojie ţesută cu fir de aur iar de pe umeri cobora spre poale o etolă lungă de pânză fină brodată în aceleaşi culori.
Magul amiezii era îmbrăcat cu o tunică de purpură înspicată cu aur şi era încălţat cu papuci din piele de şarpe. Ultimul dintre ei, Magul nopţii, era îmbrăcat în veşminte din lână neagră garnisite cu pielicele de astrahan, totul presărat cu steluţe de argint.
Mergeau ca şi cum cadenţa paşilor le-ar fi fost dată de o muzică pe care doar ei o puteau auzi şi se apropiau de templu cu paşi egali, străbătând aceleaşi distanţe, chiar dacă unul urca un povârniş plin de bolovani, altul mergea pe o potecă netedă iar ceilalţi străbăteau albia nisipoasă a unor pâraie secate.
Apărură la cele patru intrări ale turnului de piatră în aceeaşi clipă, pe când zorile scăldau într-o lumină sidefie întinderea pustie a platoului.
Ajunşi sub arcadele de deasupra intrărilor, făcură câte o plecăciune unul către celălalt, privindu-se ţintă în ochi, şi se apropiară de altar. Magul zorilor fu acela care începu ritualul şi aşeză în formă de pătrat ramuri de santal; după el, Magul amiezii aşeză oblic mănunchiuri de aşchii de salcâm. Magul amurgului îngrămădi deasupra coji de cedru adunate din pădurea de pe muntele Liban. Ultimul, Magul nopţii, aşeză şi el ramuri uscate şi curăţate de coajă de la stejarii din Caucaz, lemn lovit de trăsnet şi uscat de soarele de pe crestele munţilor. Apoi, toţi patru scoaseră din desagi bucăţile de cremene sacră şi, lovindu-le între ele, scoaseră în acelaşi timp, la baza micii piramide, roiuri de scântei albăstrui până când focul se aprinse, plăpând la început, timid, apoi din ce în ce mai puternic şi vesel; limbile sale de un roşu aprins deveniră curând albăstrui şi, în cele din urmă, aproape albe, aidoma Focului din cer, respiraţie dumnezeiască a lui Ahura Mazda, zeu al adevărului şi al gloriei, stăpân al timpului şi al vieţii.
Doar sunetul pur al focului îşi îngâna misterioasa poezie în mijlocul marelui turn de piatră şi nu se auzea nici măcar respiraţia celor patru bărbaţi rămaşi nemişcaţi în centrul imensei lor patrii.
Magul zorilor avea o pelerină de mătase roz cu reflexe azurii şi, în picioare, sandale din piele de cerb. Magul amurgului purta o mantie stacojie ţesută cu fir de aur iar de pe umeri cobora spre poale o etolă lungă de pânză fină brodată în aceleaşi culori.
Magul amiezii era îmbrăcat cu o tunică de purpură înspicată cu aur şi era încălţat cu papuci din piele de şarpe. Ultimul dintre ei, Magul nopţii, era îmbrăcat în veşminte din lână neagră garnisite cu pielicele de astrahan, totul presărat cu steluţe de argint.
Mergeau ca şi cum cadenţa paşilor le-ar fi fost dată de o muzică pe care doar ei o puteau auzi şi se apropiau de templu cu paşi egali, străbătând aceleaşi distanţe, chiar dacă unul urca un povârniş plin de bolovani, altul mergea pe o potecă netedă iar ceilalţi străbăteau albia nisipoasă a unor pâraie secate.
Apărură la cele patru intrări ale turnului de piatră în aceeaşi clipă, pe când zorile scăldau într-o lumină sidefie întinderea pustie a platoului.
Ajunşi sub arcadele de deasupra intrărilor, făcură câte o plecăciune unul către celălalt, privindu-se ţintă în ochi, şi se apropiară de altar. Magul zorilor fu acela care începu ritualul şi aşeză în formă de pătrat ramuri de santal; după el, Magul amiezii aşeză oblic mănunchiuri de aşchii de salcâm. Magul amurgului îngrămădi deasupra coji de cedru adunate din pădurea de pe muntele Liban. Ultimul, Magul nopţii, aşeză şi el ramuri uscate şi curăţate de coajă de la stejarii din Caucaz, lemn lovit de trăsnet şi uscat de soarele de pe crestele munţilor. Apoi, toţi patru scoaseră din desagi bucăţile de cremene sacră şi, lovindu-le între ele, scoaseră în acelaşi timp, la baza micii piramide, roiuri de scântei albăstrui până când focul se aprinse, plăpând la început, timid, apoi din ce în ce mai puternic şi vesel; limbile sale de un roşu aprins deveniră curând albăstrui şi, în cele din urmă, aproape albe, aidoma Focului din cer, respiraţie dumnezeiască a lui Ahura Mazda, zeu al adevărului şi al gloriei, stăpân al timpului şi al vieţii.
Doar sunetul pur al focului îşi îngâna misterioasa poezie în mijlocul marelui turn de piatră şi nu se auzea nici măcar respiraţia celor patru bărbaţi rămaşi nemişcaţi în centrul imensei lor patrii.