Scan barcode
constantlorelai's review
4.0
Deși gustul pentru ritmul biografiei interioare a Cellei Serghi s-a mai pierdut pentru mine pe parcursul lecturii, m-am bucurat mult de tot că am descoperit-o. Mândră, deosebit de cochetă și de o feminitate naturală și volubilă; seducătoare, carismatică și ludică, pe alocuri vulnerabilă și chiar melancolică, Cella Serghi spune povestea unei vieți și a unei iubiri neîmpărtășite care transcende cu mult o simplă înșiruire de memorii. Cartea este un document istoric al dinamicii și romantismului unei epoci întregi. Am plecat cu sugestii de lecturi, cu curiozități despre Mihail Sebastian și jurnalul său, cu portretul intim și dârz al unui Camil Petrescu iubit dar nu urcat orbește pe vreun soclu și am călcat într-o lume efervescentă și profund vie a interbelicului românesc.
bendis_exe's review against another edition
informative
relaxing
medium-paced
3.25
Wish I read some of her work first. Kinda iconic for her knowing that she was hot, that bitch and was not apologetic about it.
Also, Camil Petrescu, my dude, some weird ass vibes from you, my dude.
Also, Camil Petrescu, my dude, some weird ass vibes from you, my dude.
epictetsocrate's review
4.0
Cred că era în 1953, când, la Sinaia, într-o librărie, am dat peste o nouă ediţie a romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Emoţie? După un sfert de veac? Am răsfoit cartea şi am început să-i citesc prefaţa. Am continuat lectura pe drum şi apoi pe prima bancă din parc. Se întunecase. Am reluat-o în camera mea care dădea pe terasa mare a Vilei Eminescu de pe Furnica. Am renunţat la masă şi până în zori am recitit ― pentru a câta oară? ― romanul lui Camil.
Nu-mi amintesc acum, după alt sfert de secol, nici prefaţa, nici scrisoarea pe care i-am scris-o atunci. Dar am în faţă răspunsul lui:
„Dragă Cella,
Eşti cea mai sentimentală dintre toate falsele cinice şi, ceea ce e mai grav, e că ai sentimentalismul contagios. Sau poate e de vină şi întâmplarea, ceasul. Am purtat scrisoarea două zile în buzunar şi am citit-o abia în seara de Anul nou, într-o linişte şi împăcare festivă… După obiceiul meu lucram, fiindcă simt nevoia să lucrez atunci când ştiu că tot oraşul îşi face siesta meselor copioase… Cum au trecut anii, Cella! N-am ştiut atunci când am scris prefaţa că ea va cădea sub ochii tăi muiaţi în pânza amintirii. Da, în vara aceea ne-am cunoscut şi urzeala romanului era un motiv al convorbirilor noastre dintâi. Vorbeam despre munca mea de acasă, tolăniţi pe lespezile de la Lido. Pe urmă, după ce cartea a apărut, în noiembrie, eu am fost două luni bolnav… şi tu ai aflat şi mi se pare că te-ai speriat. Dar la urma urmelor, poate că n-a fost chiar aşa. Ceea ce e sigur, e că erai blondă şi abia terminaseşi liceul. Ne cunoscusem tot la ştrand, la ştrandul Kiseleff, tu pe balustradă, cu părul auriu căzut pe jumătatea dreaptă a feţii, eu pe lângă duş. Dar să vorbim despre altceva…”
Nu-mi amintesc acum, după alt sfert de secol, nici prefaţa, nici scrisoarea pe care i-am scris-o atunci. Dar am în faţă răspunsul lui:
„Dragă Cella,
Eşti cea mai sentimentală dintre toate falsele cinice şi, ceea ce e mai grav, e că ai sentimentalismul contagios. Sau poate e de vină şi întâmplarea, ceasul. Am purtat scrisoarea două zile în buzunar şi am citit-o abia în seara de Anul nou, într-o linişte şi împăcare festivă… După obiceiul meu lucram, fiindcă simt nevoia să lucrez atunci când ştiu că tot oraşul îşi face siesta meselor copioase… Cum au trecut anii, Cella! N-am ştiut atunci când am scris prefaţa că ea va cădea sub ochii tăi muiaţi în pânza amintirii. Da, în vara aceea ne-am cunoscut şi urzeala romanului era un motiv al convorbirilor noastre dintâi. Vorbeam despre munca mea de acasă, tolăniţi pe lespezile de la Lido. Pe urmă, după ce cartea a apărut, în noiembrie, eu am fost două luni bolnav… şi tu ai aflat şi mi se pare că te-ai speriat. Dar la urma urmelor, poate că n-a fost chiar aşa. Ceea ce e sigur, e că erai blondă şi abia terminaseşi liceul. Ne cunoscusem tot la ştrand, la ştrandul Kiseleff, tu pe balustradă, cu părul auriu căzut pe jumătatea dreaptă a feţii, eu pe lângă duş. Dar să vorbim despre altceva…”