Reviews

Daniel Martin by John Fowles

cinnamonfox's review against another edition

Go to review page

emotional informative reflective slow-paced
  • Plot- or character-driven? Character
  • Strong character development? Yes
  • Loveable characters? It's complicated
  • Diverse cast of characters? No
  • Flaws of characters a main focus? Yes

3.75

Daniel Martin e genul de carte unde lălăiala cu povestea are un rost - e vorba de un grup de prieteni care au terminat la Oxford (acțiunea având loc prin anii 60-70) Se pune accent pe Daniel Martin, care a devenit scenarist și pe relația acestuia atât cu fosta soție, cât și cu sora acesteia, dar și cu cel mai bun prieten al său. 
E plăcut să reîntâlnești lentoarea aia specifică unor clasici, când se întamplă trei chestii importante, dar între ele alte o mie mai puțin, dar care subliniază foarte bine atmosfera și conturează personajele.

robgreig's review against another edition

Go to review page

emotional hopeful reflective medium-paced

4.5

dominiquevinc's review against another edition

Go to review page

emotional informative inspiring reflective sad tense slow-paced
  • Plot- or character-driven? Character
  • Strong character development? Yes
  • Loveable characters? It's complicated
  • Diverse cast of characters? No

5.0

kateratesbooks's review

Go to review page

challenging reflective slow-paced
  • Plot- or character-driven? Character
  • Strong character development? It's complicated
  • Loveable characters? No
  • Diverse cast of characters? No
  • Flaws of characters a main focus? Yes

3.75

"If I had preferred line in the modern novel, it isnone that began with Henry James and descended through Virginia woolf to nabokov; all, in their different guises, of the confraternity, the secret society, who have known, and known exile from la bonne vaux. We all like to think such personal preference reflects a general criterion, but of course it also, always, stems partly from personal failing - betrays what we lack, what we long for from and in our lack"  (p. 296)

Thus we comprehend a book tiled Daniel Martin, which shifts between the eponymous narrator's "I" and the 3rd PPOV. It details the work and relationship and philosophies of a screenwriter (?) who wants to be a novelist.

And I suppose I shouldn't spoil it, but that last line.

It took me a good third of the book to get in the swing of things, unlike The Magus and The Collector. But it was thought-provoking and inspiring in its execution as any other Fowles.

epictetsocrate's review against another edition

Go to review page

3.0

Ziua următoare se afla din nou în Oxford, pentru anchetă. Trenul sosise destul de târziu și de la gară s-a dus direct la tribunal. Jane și Rosamund erau deja acolo, împreună cu Andrew, care venise de la Compton în dimineața aceea. Nell rămăsese acasă să-și îngrijească fiul și moștenitorul, căruia nu-i trecuse încă oreionul. Câteva rânduri de scaune erau ocupate de necunoscuți, dintre care vreo câțiva erau reporteri, iar Dan presupunea că restul erau colegi de-ai lui Anthony de la universitate sau pur și simplu curioși care n-aveau altă treaba. Se citiră raportul medicului legist și rezultatul autopsiei; infirmiera care se ocupase ultima de Anthony depuse mărturie; apoi supraveghetoarea care fusese de serviciu în noaptea aceea, apoi i se puseră, cu bândețe, câteva întrebări lui Jane. Da, fusese uimită, gestul era împotriva tuturor convingerilor sale religioase. Nu pomenise niciodată de așa ceva. Nu-și amintea să fi avut cu el nici măcar o discuție foarte generală în legătură cu asta. Nu existau nici un fel de probleme familiale sau materiale care să-i justifice hotărârea. Desigur, nu i se ascunsese gravitatea bolii, era pe deplin conștient că nu mai avea mult de trăit… și așa mai departe. Jane era foarte calmă, cu o voce sigură, în special când bătrânul judecător o întrebă dacă cunoștea vreun motiv special pentru care hotărâse „să-și pună capăt zilelor” tocmai în seara aceea.

– Nu, nu văd nici unul. Continuă: Primise vizita unui vechi prieten – fostul soț al surorii mele – a cărui prezență o solicitase. Știu că-l aștepta cu mare nerăbdare și tot ce pot să spun, după câte știu atât de la soțul meu, cât și de la domnul Martin, e că întrevederea i-a făcut mare plăcere.

– Dumneavoastră nu ați fost de față la întâlnire?

– Soțul meu mă întrebase dacă, având în vedere situația, putea să-și permită să fie egoist și să-și rezerve plăcerea de a-l avea alături pe domnul Martin. În timpul studenției fuseseră foarte apropiați, aici la Oxford, la același colegiu, și nu se mai văzuseră de mulți ani.

Anchetatorul nu insistă, dar Dan îl văzu că scria ceva; și avu brusc intuiția neplăcută că el nu avea să scape așa ușor. Curând avu ocazia să și-o verifice, când îi luă locul lui Jane.

– Pot să vă întreb de ce nu v-ați mai întâlnit cu profesorul Mallory de atâta vreme?

– Au existat între noi discuții neplăcute, în momentul în care am divorțat de sora doamnei Mallory. În cea mai mare parte a fost vina mea. Sunt gata să vă explic ce s-a întâmplat, dacă considerați că e relevant.
More...