zitoliv's review against another edition
4.0
Histoire simple, pour ado je dirais, mais qui nous fait bien voyager au Venezuela, au temps de Jules Vernes. Un classique si vous etes amenez a voyager sur l'Orenoque
epictetsocrate's review against another edition
3.0
— Se pare că, într-adevăr, nu-i nădejde ca discuţia aceasta să ia sfârşit… zise domnul Miguel, încercând să-i tempereze pe cei doi adversari înfocaţi.
— Ei bine… nici nu va lua sfârşit… răspunse domnul Felipe. Cel puţin eu nu voi ceda în faţa opiniei domnului Varinas.
— Nici eu nu voi renunţa la părerea mea acceptând-o pe a domnului Felipe! ripostă domnul Varinas.
De mai bine de trei ore cei doi savanţi perseverenţi discutau, fără să-şi facă vreo concesie, problema fluviului Orinoco. Fluviul acesta celebru din America de Sud, artera principală a Venezuelei, curgea, în partea lui superioară, de la est spre vest, aşa cum stabileau hărţile recente, sau îşi avea obârşia în sud-vest? În acest caz, Guaviare şi Atabapo nu erau consideraţi pe nedrept afluenţi?
— Atabapo e Orinoco! afirma cu tărie domnul Felipe.
— Ba Guaviare! afirma nu mai puţin energic domnul Varinas.
Domnul Miguel, în ceea ce-l privea, îşi însuşise opinia geografilor moderni. După ei, izvoarele fluviului Orinoco se aflau în partea Venezuelei care se învecina cu Brazilia şi Guyana engleză[1], aşa că tot cursul lui trecea prin Venezuela. Dar domnul Miguel se străduia în zadar să-i convingă pe cei doi prieteni ai săi care, de altfel, se contraziceau şi în alte privinţe, cu nimic mai puţin importante.
— Nu, repeta unul, Orinoco izvorăşte din Anzii columbieni, iar Guaviare, despre care dumneata pretinzi că ar fi un afluent, este pur şi simplu Orinoco, având cursul superior în Columbia şi pe cel inferior în Venezuela.
— Eroare! protesta celălalt, Atabapo e Orinoco, nu Guaviare.
— Ei, prieteni, interveni domnul Miguel, prefer să cred că unul dintre cele mai frumoase fluvii ale Americii nu trece prin nicio altă ţară decât prin a noastră!
— Nu e vorba aici de amor propriu, replică domnul Varinas, ci de un adevăr geografic. Guaviare…
— Nu… Atabapo! exclamă domnul Felipe.
Şi cei doi adversari, care se ridicaseră furtunos în picioare, se priviră drept în albul ochilor.
— Ei bine… nici nu va lua sfârşit… răspunse domnul Felipe. Cel puţin eu nu voi ceda în faţa opiniei domnului Varinas.
— Nici eu nu voi renunţa la părerea mea acceptând-o pe a domnului Felipe! ripostă domnul Varinas.
De mai bine de trei ore cei doi savanţi perseverenţi discutau, fără să-şi facă vreo concesie, problema fluviului Orinoco. Fluviul acesta celebru din America de Sud, artera principală a Venezuelei, curgea, în partea lui superioară, de la est spre vest, aşa cum stabileau hărţile recente, sau îşi avea obârşia în sud-vest? În acest caz, Guaviare şi Atabapo nu erau consideraţi pe nedrept afluenţi?
— Atabapo e Orinoco! afirma cu tărie domnul Felipe.
— Ba Guaviare! afirma nu mai puţin energic domnul Varinas.
Domnul Miguel, în ceea ce-l privea, îşi însuşise opinia geografilor moderni. După ei, izvoarele fluviului Orinoco se aflau în partea Venezuelei care se învecina cu Brazilia şi Guyana engleză[1], aşa că tot cursul lui trecea prin Venezuela. Dar domnul Miguel se străduia în zadar să-i convingă pe cei doi prieteni ai săi care, de altfel, se contraziceau şi în alte privinţe, cu nimic mai puţin importante.
— Nu, repeta unul, Orinoco izvorăşte din Anzii columbieni, iar Guaviare, despre care dumneata pretinzi că ar fi un afluent, este pur şi simplu Orinoco, având cursul superior în Columbia şi pe cel inferior în Venezuela.
— Eroare! protesta celălalt, Atabapo e Orinoco, nu Guaviare.
— Ei, prieteni, interveni domnul Miguel, prefer să cred că unul dintre cele mai frumoase fluvii ale Americii nu trece prin nicio altă ţară decât prin a noastră!
— Nu e vorba aici de amor propriu, replică domnul Varinas, ci de un adevăr geografic. Guaviare…
— Nu… Atabapo! exclamă domnul Felipe.
Şi cei doi adversari, care se ridicaseră furtunos în picioare, se priviră drept în albul ochilor.
More...