Scan barcode
epictetsocrate's review
3.0
Când André Mauval se trezi la alunecarea perdelelor trase pe vergeaua lor, nu deschise imediat ochii. Îşi simţea pleoapele grele de unul dintre acele somnuri din tinereţe pe care repaosul unei nopţi lungi nu-l mistuie îndeajuns, şi i-ar fi plăcut să mai doarmă. De aceea îl cam sâcâia vânzoleala din odaie. De ce, în loc să ia uşurel hainele pentru periat, Jules zăbovea atâta? La un moment dat, André Mauval auzi scăpărarea unui chibrit. Îşi aminti. În ajun, seara, mama să îi spusese servitorului: „Mâine dimineaţă să aprinzi o văpaie la Domnul André. Începe să se răcorească”. Brusc, proasta dispoziţie a tânărului se transformă în bucurie. Va mai trândăvi în pat până ce focul o să înceapă să duduie, apoi, înainte de a se îmbrăca. Îşi va dogori o clipă pulpele. Leneş, se întoarse cu faţa la perete. Jules dispăruse. Lemnele pârâiau, scânteind. Dintr-o dată răsună o rafală de pocnete seci. Erau conurile de pin aduse de la Varangeville într-un sac mare, o dală cu bagajele, pe care Jules le amestecase cu grămada de vreascuri.
Stând pe pat, cu picioarele atârnând, André Mauval privea vesela văpaie de toamnă care umplea vatră cu flăcările-i mari şi scânteieri vii. Conurile solzoase de pin ardeau cu un miros de scoarţă şi de răşină. Revăzu păduricea, de pe faleza stăpânind marea, de unde le culesese dintre acele cafenii care acopereau solul: bătrâna casă normandă unde-şi petrecuse lunile august şi septembrie, la mătuşa sa, Doamna de Sarny. Vacanţa se sfârşise. O simţea prea bine, de zece zile de când veneau să-l trezească dis-de-dimineaţă, în loc să-l lase să doarmă până târziu, ca la Varangeville. Din fericire, astăzi, mama sa avusese minunata idee a acestei flăcări zglobii. Nimic nu era mai plăcut decât să te trezeşti în lumina aceasta înviorătoare.
Stând pe pat, cu picioarele atârnând, André Mauval privea vesela văpaie de toamnă care umplea vatră cu flăcările-i mari şi scânteieri vii. Conurile solzoase de pin ardeau cu un miros de scoarţă şi de răşină. Revăzu păduricea, de pe faleza stăpânind marea, de unde le culesese dintre acele cafenii care acopereau solul: bătrâna casă normandă unde-şi petrecuse lunile august şi septembrie, la mătuşa sa, Doamna de Sarny. Vacanţa se sfârşise. O simţea prea bine, de zece zile de când veneau să-l trezească dis-de-dimineaţă, în loc să-l lase să doarmă până târziu, ca la Varangeville. Din fericire, astăzi, mama sa avusese minunata idee a acestei flăcări zglobii. Nimic nu era mai plăcut decât să te trezeşti în lumina aceasta înviorătoare.
More...