Scan barcode
A review by sebastianmihail
Serotonină by Michel Houellebecq, Daniel Nicolescu
3.0
Stilul de scris i-a rămas inconfundabil, dar parcă acest volum a mai pierdut din forța celorlalte de pînă acum. Privind prin filtrul ăsta, Labrouste (personajul principal și naratorul acestui volum) devine avatarul perfect al lui Houellebecq, un om care a obosit să mai trăiască, pe care-l apasă greutatea singurătății și a eșecurilor din planul sentimental la doar 46 de ani, un om dependent de pastile pe care îl vezi, pagină cu pagină, cum renunță la tot.
“Aș fi putut să fac o femeie fericită. Mă rog, două; am spus care. Totul era limpede, nespus de limpede, încă de la început; dar n-am ținut seama de asta. Ne-am lăsat oare ispitiți de mirajul libertății individuale, al unei vieți deschise, cu posibilități infinite? Tot ce se poate; astfel de idei erau în armonie cu spiritul vremii; nu le-am formalizat, nu aveam chef de așa ceva; ne-am mulțumit să ne supunem și să ne lăsăm distruși de ele; și apoi, vreme îndelungată, să suferim de pe urma lor.”
“Aș fi putut să fac o femeie fericită. Mă rog, două; am spus care. Totul era limpede, nespus de limpede, încă de la început; dar n-am ținut seama de asta. Ne-am lăsat oare ispitiți de mirajul libertății individuale, al unei vieți deschise, cu posibilități infinite? Tot ce se poate; astfel de idei erau în armonie cu spiritul vremii; nu le-am formalizat, nu aveam chef de așa ceva; ne-am mulțumit să ne supunem și să ne lăsăm distruși de ele; și apoi, vreme îndelungată, să suferim de pe urma lor.”