A review by angeladobre
Inima omului by Jón Kalman Stefánsson, Magda Răduță

5.0

Copilul ăsta văzut de unii drept "bou, prost, idiot, îngrămădit şi tâmpit, cârpă şi clei, încurcă-lume, gunoi şi zdreanță", are o privire de neuitat pentru alții şi creşte aşa frumos. Ia toată durerea şi tristețea pe care i le aruncă viața, toată mizeria şi răutatea şi le transformă în praf de stele, în gânduri şi emoții ce-ți fac sufletul să vibreze şi îți saltă inima-n gât. Copilul ăsta e atât de singur şi pierdut în lume încât nu vede decât ce-i bun în oameni, nu judecă, nu arată cu degetul, se lipeşte de oricine îi aruncă o vorbă, cântată sau mormăită, amară sau dulce, tăioasă sau blândă. Copilul ăsta vede viața într-un mod unic şi original, învață că-i făcută din lucruri mărunte şi ajută pe oricine-i iese-n cale cu ce are, cu vorbe şi priviri calde. Ştie mai bine ca un om mare cât contează o vorbă.

Stefansson ne oferă o călătorie în inima omului. O inimă sinceră şi curată de care ți-e imposibil să nu te lipeşti. Un om ca toți oamenii pe dinafară, nici prea frumos, nici prea urât, dar prea tânăr şi prea inocent, şi complet deosebit pe interior.

Viața îl tot împinge în situații limită, îl tot provoacă să rătăcescă drumul, are momente când simte că oricât ar lupta totul e inutil, iar sensul vieții îi tot scapă. Viața nu e linie dreaptă, nu e doar frumoasă sau urâtă, bună sau rea, viața vine ca un tăvălug peste el şi îl tot pune la încercare. Şi lui îi e frică că o să piardă şi ce n-are.

N-o să vă spun unde şi când începe cu adevărat băiatul să simtă că trăieşte şi că moartea nu-l mai pândeşte, dar vă dau un indiciu: nu e un loc!

Trilogia asta a fost terapie pentru minte şi balsam pentru sufletul meu.