A review by epictetsocrate
Jurnal de scriitor by Fyodor Dostoevsky

5.0

Se pare că un sentiment comun al juraţilor din lumea întreagă, iar al juraţilor noştri cu osebire (desigur, pe lângă celelalte sentimente), trebuie să fie sentimentul puterii sau, mai bine spus, al puterii absolute. Sentimentul este uneori ignobil, adică în situaţiile când predomină asupra celorlalte. Dar, chiar imperceptibil, chiar copleşit de masa întreagă a celorlalte sentimente nobile, el trebuie totuşi să fie înrădăcinat în fiecare suflet de jurat, chiar dacă omul posedă cea mai înaltă conştiinţă a datoriei civice. Cred că faptul rezultă cumva din înseşi legile naturii şi de aceea, îmi amintesc, am fost grozav de curios într-un sens, de îndată ce s-a instaurat la noi noul sistem (cel drept) juridic1. În visările mele mi se năzăreau procese la care aproape fără excepţie juraţii vor fi ţărani, adică iobagii de ieri2. Procurorii, avocaţii se vor purta servil cu ei, le vor arunca priviri linguşitoare, iar mujicii noştri vor sta tăcuţi, gândind în sinea lor: „Uite cum e acuma, adică dacă vreau, îl iert, dacă nu, îl trimit în fundul Siberiei”.