A review by epictetsocrate
Drumul spre inalta societate by John Braine

3.0

Am sosit la Warley intr-o dimineata umeda de septembrie, cu un cer cenusiu ca gresia de Guiseley. Eram singur in compartiment. Tin minte ca-mi spuneam: „Gata, Joe, ai scapat de momaile, de cadavrele alea ambulante". Stomacul imi chioraia de foame. In ajun bausem cam multisor, si in nari inca imi mai staruia o senzatie intepatoare de sifon. In dimineata aceea deosebita, insa, pana si aceste mici neplaceri imi sporeau incantarea. Eram un Orator distrat — distrat, asemeni unui gentleman care se gandeste la baia fierbinte de acasa, la cafeaua neagra si la halatul de matase in care va picoti, lenevind. Ma imbracasem in cele mai bune haine ale mele: un costum usor gri, care ma costase paisprezece guinee, o cravata tot gri uni, ciorapi gri si pantofi cafenii. Pantofi mai scumpi nu purtasem niciodata. Aveau un luciu orbitor, batand in negru. Impermeabilul si palaria nu erau de aceeasi calitate: dupa trei luni fulgarinul se botise de tot si mirosea a cauciuc, iar palaria, putin imbacsita de briantina, se deformase in partea din fata.