Scan barcode
A review by epictetsocrate
Cyclops by Clive Cussler
3.0
Clipele mineralierului Cyclops erau numărate.
Peste exact patruzeci şi opt de minute avea să devină groapa comună a celor trei sute nouă persoane aflate la bordul său, pasageri şi echipaj laolaltă, o tragedie cu neputinţă de închipuit nici în cele mai negre presimţiri, dezminţită de o mare cu apă lină şi un cer limpede ca de cristal. Până şi pescăruşii care-l însoţiseră în ultima săptămână ţâşneau din mare cu o leneşă indiferenţă şi-apoi se afundau, cu simţurile moleşite de vremea blândă.
Briza uşoară de la sud-est abia unduia steagul american de la pupa.
La ora trei şi jumătate în acea dimineaţă, cei mai mulţi dintre pasageri şi marinarii care ieşiseră din cart încă dormeau. Doar câţiva, incapabili să doarmă de căldura moleşitoare a vântului de flux, stăteau pe puntea superioară, aplecaţi peste balustradă, urmărind lunecarea lină a prorei şi înfundarea sa uşoară în hula care se rostogolea sub vas. Talazurile păreau să se mişte sub suprafaţa netedă a mării, în timp ce forţe înfricoşătoare se adunau în adâncuri.
La timona vasului Cyclops, locotenentul John Church se uita distrat pe hublou. Fusese de cart de la miezul nopţii şi altceva nu avea de făcut ca să rămână treaz. Remarcă vag înălţimea valurilor, tot mai mari, dar, atâta timp cât erau blânde şi răzleţe, nu vedea nici un motiv să reducă viteza vasului.
Mângâiat de un curent prietenos, mineralierul înainta cu nouă noduri, târându-se sub propria greutate. Cu maşinăria învechită şi neglijată de multă vreme, vasul era împins doar de motorul de la babord. La scurt timp după plecarea din Rio de Janeiro, motorul de la tribord se defectase, iar mecanicul-şef spusese că reparaţiile nu puteau fi făcute decât în Baltimore.
Locotenentul Church trecuse mânat de ambiţie prin toate gradele marinăreşti până să ajungă ofiţer de vas. Era un tânăr subţirel, grizonat înainte de vreme şi mai avea doar câteva luni până să împlinească treizeci de ani. Navigase deja în jurul lumii de patru ori, pe o sumedenie de tipuri de vase.
Cyclops era însă cel mai bizar vas cu care avusese de-a face în cei doisprezece ani petrecuţi în marină.
Aceasta era prima lui călătorie pe vasul construit în urmă cu opt ani, o călătorie nu lipsită de întâmplări stranii.
De la plecarea din port, un marinar căzuse peste bord şi fusese practic sfârtecat de elicea de la babord. Apoi, s-au ciocnit de crucişătorul Raleigh şi asta a produs uşoare avarii celor două nave. În arestul de la bord se aflau cinci prizonieri. Unul, condamnat pentru uciderea brutală a unui alt marinar, era transferat la închisoarea navală din Portsmouth, New Hampshire. La intrarea din portul Rio, a fost cât pe-aci ca vaporul să se izbească de un recif, iar când secundul l-a acuzat pe căpitan că pune în pericol vasul prin modificarea direcţiei, a fost arestat şi consemnat în cabina sa. În sfârşit, mai era şi nemulţumirea echipajului şi problema motorului de la tribord şi un căpitan care-şi bea minţile. Trecând în revistă toate aceste incidente Church avu presimţirea că ceva şi mai rău urma să se întâmple.
Peste exact patruzeci şi opt de minute avea să devină groapa comună a celor trei sute nouă persoane aflate la bordul său, pasageri şi echipaj laolaltă, o tragedie cu neputinţă de închipuit nici în cele mai negre presimţiri, dezminţită de o mare cu apă lină şi un cer limpede ca de cristal. Până şi pescăruşii care-l însoţiseră în ultima săptămână ţâşneau din mare cu o leneşă indiferenţă şi-apoi se afundau, cu simţurile moleşite de vremea blândă.
Briza uşoară de la sud-est abia unduia steagul american de la pupa.
La ora trei şi jumătate în acea dimineaţă, cei mai mulţi dintre pasageri şi marinarii care ieşiseră din cart încă dormeau. Doar câţiva, incapabili să doarmă de căldura moleşitoare a vântului de flux, stăteau pe puntea superioară, aplecaţi peste balustradă, urmărind lunecarea lină a prorei şi înfundarea sa uşoară în hula care se rostogolea sub vas. Talazurile păreau să se mişte sub suprafaţa netedă a mării, în timp ce forţe înfricoşătoare se adunau în adâncuri.
La timona vasului Cyclops, locotenentul John Church se uita distrat pe hublou. Fusese de cart de la miezul nopţii şi altceva nu avea de făcut ca să rămână treaz. Remarcă vag înălţimea valurilor, tot mai mari, dar, atâta timp cât erau blânde şi răzleţe, nu vedea nici un motiv să reducă viteza vasului.
Mângâiat de un curent prietenos, mineralierul înainta cu nouă noduri, târându-se sub propria greutate. Cu maşinăria învechită şi neglijată de multă vreme, vasul era împins doar de motorul de la babord. La scurt timp după plecarea din Rio de Janeiro, motorul de la tribord se defectase, iar mecanicul-şef spusese că reparaţiile nu puteau fi făcute decât în Baltimore.
Locotenentul Church trecuse mânat de ambiţie prin toate gradele marinăreşti până să ajungă ofiţer de vas. Era un tânăr subţirel, grizonat înainte de vreme şi mai avea doar câteva luni până să împlinească treizeci de ani. Navigase deja în jurul lumii de patru ori, pe o sumedenie de tipuri de vase.
Cyclops era însă cel mai bizar vas cu care avusese de-a face în cei doisprezece ani petrecuţi în marină.
Aceasta era prima lui călătorie pe vasul construit în urmă cu opt ani, o călătorie nu lipsită de întâmplări stranii.
De la plecarea din port, un marinar căzuse peste bord şi fusese practic sfârtecat de elicea de la babord. Apoi, s-au ciocnit de crucişătorul Raleigh şi asta a produs uşoare avarii celor două nave. În arestul de la bord se aflau cinci prizonieri. Unul, condamnat pentru uciderea brutală a unui alt marinar, era transferat la închisoarea navală din Portsmouth, New Hampshire. La intrarea din portul Rio, a fost cât pe-aci ca vaporul să se izbească de un recif, iar când secundul l-a acuzat pe căpitan că pune în pericol vasul prin modificarea direcţiei, a fost arestat şi consemnat în cabina sa. În sfârşit, mai era şi nemulţumirea echipajului şi problema motorului de la tribord şi un căpitan care-şi bea minţile. Trecând în revistă toate aceste incidente Church avu presimţirea că ceva şi mai rău urma să se întâmple.