Scan barcode
A review by epictetsocrate
O crima imperfecta by Teresa Solana
3.0
Pe fratele meu Borja nu-l cheamă Borja. Îl cheamă Pep (sau Josep). Şi nici numele lui de familie nu este Masdéu-Canals Sáez de Astorga. Pe amândoi ne cheamă Martínez după tată şi Estivill după mamă.
Spre deosebire de Borja, adică de Pep, eu păstrez prenumele cu care m-au botezat părinţii mei şi numele lor de familie: pur şi simplu Eduard (chiar Eduardo în DNI) Martínez Estivill. Fratele meu, în schimb, se numeşte (sau mai curând îşi zice) Borja Masdéu-Canals Sáez de Astorga, şi asta în ciuda faptului că în cartea lui de identitate, expirată cu mulţi ani în urmă, apare ca José Martínez Estivill, născut la Barcelona, fiul Rosei şi al lui Francisco. Bineînţeles că nimeni nu ştie că eu şi Pep (adică Borja) suntem fraţi. Mai precis, fraţi gemeni. De ştiut, nu o ştie nici măcar soţia mea.
Părinţii noştri s-au născut la Barcelona, dar pe linie paternă bunicii şi străbunicii proveneau din Soria. În cazul familiei imaginare a lui Borja-Pep, după cum chiar el povesteşte, tatăl lui era din Lérida, fratele mai mic al unei familii cu o importantă avere în pământuri cultivabile şi vaci de lapte în ţinutul Alt Urgell, iar mama lui, o bogată moştenitoare originară din Santander, oraş în care falşii părinţi ai lui Borja au hotărât să se instaleze atunci când, chipurile, s-au căsătorit şi unde el zice că s-a născut.
Această abilă disperare genealogică îi este de folos fratelui meu Pep ca să justifice faptul că, în ciuda acestor impresionante nume de familie de viţă veche şi a unui însemnat patrimoniu familial pe care cică l-ar fi moştenit (deoarece se prezintă ca fiind singur la părinţi, ca să nu complice şi mai mult lucrurile), familia Masdéu-Canals Sáez de Astorga nu este cunoscută în Barcelona. Fratele meu are grijă să explice, în legătură cu situaţia sa financiară precară, că familia lui este una dintre acele vechi familii, în mod inevitabil scăpătată, care îşi afundă rădăcinile arborelui genealogic în obscure nume de familie aristocratice cu o confuză ascendenţă medievală.
Spre deosebire de Borja, adică de Pep, eu păstrez prenumele cu care m-au botezat părinţii mei şi numele lor de familie: pur şi simplu Eduard (chiar Eduardo în DNI) Martínez Estivill. Fratele meu, în schimb, se numeşte (sau mai curând îşi zice) Borja Masdéu-Canals Sáez de Astorga, şi asta în ciuda faptului că în cartea lui de identitate, expirată cu mulţi ani în urmă, apare ca José Martínez Estivill, născut la Barcelona, fiul Rosei şi al lui Francisco. Bineînţeles că nimeni nu ştie că eu şi Pep (adică Borja) suntem fraţi. Mai precis, fraţi gemeni. De ştiut, nu o ştie nici măcar soţia mea.
Părinţii noştri s-au născut la Barcelona, dar pe linie paternă bunicii şi străbunicii proveneau din Soria. În cazul familiei imaginare a lui Borja-Pep, după cum chiar el povesteşte, tatăl lui era din Lérida, fratele mai mic al unei familii cu o importantă avere în pământuri cultivabile şi vaci de lapte în ţinutul Alt Urgell, iar mama lui, o bogată moştenitoare originară din Santander, oraş în care falşii părinţi ai lui Borja au hotărât să se instaleze atunci când, chipurile, s-au căsătorit şi unde el zice că s-a născut.
Această abilă disperare genealogică îi este de folos fratelui meu Pep ca să justifice faptul că, în ciuda acestor impresionante nume de familie de viţă veche şi a unui însemnat patrimoniu familial pe care cică l-ar fi moştenit (deoarece se prezintă ca fiind singur la părinţi, ca să nu complice şi mai mult lucrurile), familia Masdéu-Canals Sáez de Astorga nu este cunoscută în Barcelona. Fratele meu are grijă să explice, în legătură cu situaţia sa financiară precară, că familia lui este una dintre acele vechi familii, în mod inevitabil scăpătată, care îşi afundă rădăcinile arborelui genealogic în obscure nume de familie aristocratice cu o confuză ascendenţă medievală.