A review by epictetsocrate
Săgeata lui Poseidon by Clive Cussler

3.0

Octombrie 1943

Oceanul Indian



Lumina jumătăţii de lună proiecta deasupra mării agitate o urmă strălucitoare ca o dâră de mercur strălucitor. Valurile luminoase îi aminteau locotenentului Alberto Conti de o pictură de Monet, un peisaj acvatic privit într-o cameră întunecată. Spuma argintie reflecta lumina lunii, luminând norii adunaţi departe înspre nord, urma unei furtuni care scălda coasta fertilă a Africii de Sud, undeva la patruzeci de mile marine depărtare.

Ascunzându-şi faţa de briza umedă care-l lovea, Conti se întoarse către un matelot tânăr, care făcea de gardă lângă el, la chioşcul submarinului italian Barbarigo.

― E o seară romantică, nu-i aşa, Catalano?

Matelotul îi aruncă o privire întrebătoare.

― Vremea e destul de plăcută, domnule, dacă la asta vă referiţi. Deşi obosit, la fel ca restul echipajului, matelotul îşi păstra încă o conduită rigidă în prezenţa ofiţerilor. O pietate tinerească, în viziunea lui Conti, una care, în cele din urmă, avea să dispară.

― Nu, lumina lunii, spuse Conti. Pun pariu că străluceşte şi deasupra oraşului Napoli în seara asta, luminând caldarâmul străzilor. De fapt, nici n-ar fi de mirare ca logodnica ta să se plimbe chiar acum prin Piazza del Plebiscito însoţită de vreun ofiţer arătos al Wehrmachtului.

Tânărul matelot scuipă într-o parte şi apoi îl privi pe ofiţer cu ochi scânteietori.

― Lisetta mea ar prefera să sară de pe podul Gaiola decât să se înhăiteze cu vreun mişel de neamţ. Nu-mi fac griji, când sunt plecat, are mereu în geantă un baston de cauciuc şi ştie să-l şi folosească.

Conti izbucni în râs.

― Poate că dacă ne-am înarma toate femeile, n-ar mai îndrăzni nici nemţii şi nici aliaţii să mai pună piciorul în ţara noastră.

Fiind pe mare de săptămâni bune şi departe de ţinuturile natale de şi mai multe luni, Catalano nu găsi comentariul prea amuzant. Cercetă cu privirea orizontul, apoi dădu din cap către prora întunecată şi expusă a submarinului care spinteca valurile.