Scan barcode
A review by pavel_nedelcu
Istorie si mit in constiinta romaneasca by Lucian Boia
5.0
O expunere excelentă despre manipularea istoriei (prin crearea și susținerea miturilor) de-a lungul istoriografiei românești, de la începuturile sale până la completa ei instrumentalizare-subordonare ideologiei naționale (sub comunism și dincolo de el).
Unele dintre cele mai răsunătoare mituri ale românilor (unirea sub Mihai Viteazul, originea daco-romană) sunt contextualizate amplu în evoluția cronologică a interpretării lor, în interiorul unei societăți (ca oricare alta) în continuă schimbare, în care valoarea unui mit se stabilește deseori ad hoc, în funcție de ce deservește mai bine scopului: de cele mai multe ori, politic.
Nu lipsește ironia față de metodologia (practic inexistentă) a istoricilor comuniști, de falsificarea crasă a celor mai importante fapte istorice în lucrările lor sau în manualele școlare, realizată cu nonșalanța scopului care scuză mijloacele și dincolo de ea.
CITAT: „Istoria reală, cu infinita diversitate a manifestărilor sale, nu mai poate fi sacrificată pe altarul unei ideologii naţionale uniformizatoare”.
Totodată, Boia privește lucrurile cu claritatea specifică și necesară cercetătorului de calitate, atent la nuanțare și context, sceptic față de cele mai comune generalizări, cărora le opune limpezimea metodologiei științifice și a propriei gândiri critice.
CITAT: „Istoria a fost întotdeauna şi un instrument de putere. Cine stăpâneşte trecutul are şanse mari de a stăpâni şi prezentul”.
Lucian Boia atrage atenția asupra exceselor pledând pentru o știință independentă față de orice influență politică, dedicată analizei critice a surselor și contextualizării, în dauna omisiunii intenționate și a generalizării.
Unele dintre cele mai răsunătoare mituri ale românilor (unirea sub Mihai Viteazul, originea daco-romană) sunt contextualizate amplu în evoluția cronologică a interpretării lor, în interiorul unei societăți (ca oricare alta) în continuă schimbare, în care valoarea unui mit se stabilește deseori ad hoc, în funcție de ce deservește mai bine scopului: de cele mai multe ori, politic.
Nu lipsește ironia față de metodologia (practic inexistentă) a istoricilor comuniști, de falsificarea crasă a celor mai importante fapte istorice în lucrările lor sau în manualele școlare, realizată cu nonșalanța scopului care scuză mijloacele și dincolo de ea.
CITAT: „Istoria reală, cu infinita diversitate a manifestărilor sale, nu mai poate fi sacrificată pe altarul unei ideologii naţionale uniformizatoare”.
Totodată, Boia privește lucrurile cu claritatea specifică și necesară cercetătorului de calitate, atent la nuanțare și context, sceptic față de cele mai comune generalizări, cărora le opune limpezimea metodologiei științifice și a propriei gândiri critice.
CITAT: „Istoria a fost întotdeauna şi un instrument de putere. Cine stăpâneşte trecutul are şanse mari de a stăpâni şi prezentul”.
Lucian Boia atrage atenția asupra exceselor pledând pentru o știință independentă față de orice influență politică, dedicată analizei critice a surselor și contextualizării, în dauna omisiunii intenționate și a generalizării.