A review by epictetsocrate
Idele lui martie by Valerio Massimo Manfredi

3.0

Zorile erau cenușii, un cer de iarnă plumburiu și compact lăsa să se strecoare o geană alburie printre norii mai puțin groși care se întindeau la orizont. Zgomotele parcă se pierdeau și ele undeva prin aer, tulburi și greoaie ca pătura deasă care nu lasă lumina să treacă. Vântul bătea arar dinspre ulița Iugarius ca gâfâitul unui fugar.
Un magistrat apăru în piață venind dinspre latura de sud a forului. Era singur, dar rangul îi putea fi recunoscut după însemnele pe care le purta și mergea cu pași grăbiți către templul lui Saturn. Mersul i se mai domoli trecând prin fața statuii lui Lucius Iunius Brutus, eroul care doborâse monarhia cu aproape cinci secole înainte. La picioarele încruntatului personaj din bronz, pe postamentul care purta inscripția omagială, cineva scrisese cu vopsea roșie: „Dormi, Brutus?”
Magistratul clătină din cap și-și continuă drumul, potrivindu-și din mers toga care îi aluneca de pe umerii slăbănogi la fiecare adiere de vânt. Urcă aproape în fugă treptele templului, trecând pe lângă altarul care încă mai fumega și dispăru în umbra porticului.