A review by skeletonized
Atentat by Amélie Nothomb

5.0

Oamenii sunt frumoși în foarte multe feluri, însă cel mai urât om din lume nu poate decât să fie urât pe toate planurile. Exact asta descrie Amelie: un om îngrozitor atât fizic, cât și moral, un egocentrist, manipulator, un nebun în căutare de adevăruri absolute și sentimente mărețe care găsește scuze propriilor greșeli, cere moralitate în cei din jur și își iartă orice greșeală. Dintr-un anumit punct de vedere, protagonistul e un om normal: se îndrăgostește de o fată drăguță, pe pofta inimii și poate nu ni s-ar mai părea atât de ciudat dacă și el ar fi frumos. Ceea ce revoltă în cartea "Atentat" e faptul că acel clișeu conform căruia "interiorul contează" și "nu judeca niciodată după aparențe" e spart, dezintegrat, ucis cu brutalitate de un urât adevărat, care în inferioritatea lui atât fizică cât și morală se îndrăgostește inevitabil de o frumoasă. Motivul pentru care el o iubește nu este însă de ordin metafizic, ceea ce ar fi de înțeles, din contră, chiar el însuși susține sus și tare: s-a îndrăgostit de cea mai frumoasă fată din lume. Când ea îl respinge, el comite o crimă pasională,fără niciun fel de remușcări. Cea mai frumoasă femeie din lume nu poate fi decât a celui mai urât bărbat din lume. Urâțenia protagonistului evoluează de la stadiul de complex, la o formă de narcisism patologic: el consideră că însăși urâțenia sa îl face superior celorlalți. Identificarea cu personajul am reușit să o fac până la un punct. Per total, după ce am citi cartea, mă simt mai frumoasă.