A review by dorinlazar
Armada by Ernest Cline

2.0

Hmmm, cum scriem despre acest dezastru? Ok. Ia un amestec de oameni obsedați de anii '80 care-și fac propria armată, își numesc un dom „Thunderdome”, pentru că referințe din filme, și, regretabil, nu denumesc niciun diamant „Octopussy”. Pune referințe peste referințe, lasă treaba asta pe mâna unui om care nu știe cum funcționează ființele umane, bagă o idee atât de transparentă precum „cum ar fi dacă jocurile ne-ar pregăti de fapt să luptăm cu extratereștrii?”, pune-o pe mâna unuia care nu știe să scrie, și ai Armada.

Urmează spoilere.

Pe scurt, un tip de 18 ani e foarte bun la un joc numit Armada. Taică-su a murit când era mic, și a lăsat o groază de caiete cu teorii conspiraționiste cum că oamenii sunt educați prin jocuri video să se bată cu extratereștrii. În mod transparent, după a doua referință la jocul lui Ender, această teorie devine adevărată, și tipul ăsta, Zack, e înrolat în armata de apărare a Terrei. Pentru o zi. Cât mai au ca să supraviețuiască. Taică-su nu murise, el mai trăia încă, suficient cât să se mai întâlnească o oră cu mama lui care i-a rămas fidelă fără niciun motiv bine întemeiat.

În fine, ideea e că această carte ar putea fi foarte bine o colecție de clișee, și uneori am senzația că lui Cline i s-a cerut să scrie încă un blockbuster, dar omul nu s-a maturizat peste vârsta de 16 ani, și a înghesuit referințe la cultura pop a anilor '80, descoperind, în același timp, site-ul tvtropes. Nu am văzut personaje mai de carton decât cele din Armada.

Cred că i-am dat două stele pentru curajul de a publica. De asemenea, traducerea în română a lui Mihai-Dan Pavelescu este atroce, n-are pic de suflet, și strică și puținul aer de „coolness” pe care l-ar putea avea cartea. Și, for f***'s sake, nu mai traduceți acronime!