A review by epictetsocrate
Alesul by Thomas Mann

5.0

„Dangăt de clopote, susur de clopote, supra urbem, peste-orașul tot, în văzduhu-i de sunet umplut! Clopote, clopote, oscilează și se clatină-n zbor, unduiesc și se leagănă înălțându-se-n grinzi, în lăcașurile lor, pe sute de voci, într-o babilonie deplină. Greu și-avântat, turnător și cântat – n-au măsură, nici acord, glăsuiesc deodată toate și se amestecă-n vorbă, din vorbă întrerupându-se singure: limbile bat bubuind și nu dau timp metalului în vibrație să se potolească, ci bubuie pendulând la marginea cealaltă, izbesc di nou în propriul bubuit, încât, atunci când sună încă In te Domine speravi, răsună deja și Beati, quorum tecte sune peccata, iar înlăuntru se aude și clinchet limpede din alte sălașuri,ca și cum ministrantul ar scutura clopoțelul trans substanțierii.”