A review by epictetsocrate
Ultima amintire by Deborah Bee

3.0

Nu mă cunoști. Nu sunt ceea ce par. Ești la fel ca toți oamenii ăia care cred că pot să arunce o singură privire unei persoane și, gata, s-o catalogheze. Pur și simplu. Doar după hainele pe care le poartă sau cantitatea de luciu de buze. Eu nu fac asta. Nu-mi dau cu presupusul. Doamna aia de acolo, de exemplu, din fotoliul ăla portocaliu din plastic, din colț, cu părul permanent și cu rujul de culoarea piersicii? Poți să te uiți la ea și să-ți spui: între două vârste, din clasa de mijloc, plicticoasă, urmărește Master Chef și ascultă Classic FM sau ceva de genul ăsta. Ia uită-te la bucățica aia de hârtie igienică roz, cu care-și tamponează ochii! O răsucește atât de tare! Cineva de vârsta mea, un tânăr, ar putea zice că doamna respectivă n-are nicio chestie interesantă de spus.
Traficantă de droguri. Pe bune! E traficantă de droguri. Tocmai au vorbit polițiștii cu ea. A fost adusă de la o închisoare de maximă securitate pentru că fiu-său și-a băgat în venă o supradoză. Îl țin în viață cu ajutorul aparatelor. Vezi?! N-ai de unde să știi. Aproape c-am făcut pe mine când mi-a zis asistenta. Eram gen: OMG1! Nu poți să-ți dai seama de niște lucruri doar pentru că fusta ei e cât un cort uriaș. Trebuie să te uiți „dincolo de haine” – așa spune Sarah. Așa funcționează.