A review by epictetsocrate
All the Queen's Men, by Linda Howard
3.0
Iran, 1994
În micuţa baracă improvizată era foarte frig. În ciuda păturilor atârnate peste unica fereastră, pentru a camufla lumina, şi peste uşa dărăpănată, aerul îngheţat pătrundea înăuntru. Niema Burdock sufla în palme ca să şi le încălzească şi respiraţia ei lăsa un uşor abur în lumina chioară a singurei lămpi cu baterie, la care avea dreptul doar Tucker, conducătorul echipei.
Soţul Niemei, Dallas, părea că se simte la largul său, în tricoul cu mâneci scurte,şi împacheta calm calupurile de explozibil Semtex,aşezându-le în compartimentele echipamentului pe care urma să-l poarte. Niema îi urmărea cu atenţie mişcările, încercând să-şi ascundă neliniştea. Nu în privinţa materialului exploziv îşi făcea ea griji; explozibilul plastic era atât de stabil încât soldaţii din Vietnam îl utilizaseră chiar şi în loc de combustibil. Dallas şi Sayyed trebuia însă să-l amplaseze în fabrică, iar treaba aceasta constituia partea cea mai periculoasă a misiunii lor, care şi-aşa era destul de dificilă. Deşi bărbatul ei ştia cu precizie ce are de făcut, Niema nu putea fi la fel de calmă ca el.
Detonatorul acţionat prin unde radio era unul artizanal. Optaseră pentru el în mod deliberat, ca o precauţie pentru cazul în care ar fi încăput cumva pe mâini străine. Nimic din ceea ce foloseau nu trebuia să trădeze vreo legătură cu Statele Unite. Din acelaşi motiv se alesese Semtex-ul în locul explozibilului C-4. Pentru că dotarea lor nu era de cea mai bună calitate, Niema se străduise din răsputeri ca măcar funcţionarea să nu ridice probleme, în definitiv, degetul soţului ei urma să apese pe declanşator.
În micuţa baracă improvizată era foarte frig. În ciuda păturilor atârnate peste unica fereastră, pentru a camufla lumina, şi peste uşa dărăpănată, aerul îngheţat pătrundea înăuntru. Niema Burdock sufla în palme ca să şi le încălzească şi respiraţia ei lăsa un uşor abur în lumina chioară a singurei lămpi cu baterie, la care avea dreptul doar Tucker, conducătorul echipei.
Soţul Niemei, Dallas, părea că se simte la largul său, în tricoul cu mâneci scurte,şi împacheta calm calupurile de explozibil Semtex,aşezându-le în compartimentele echipamentului pe care urma să-l poarte. Niema îi urmărea cu atenţie mişcările, încercând să-şi ascundă neliniştea. Nu în privinţa materialului exploziv îşi făcea ea griji; explozibilul plastic era atât de stabil încât soldaţii din Vietnam îl utilizaseră chiar şi în loc de combustibil. Dallas şi Sayyed trebuia însă să-l amplaseze în fabrică, iar treaba aceasta constituia partea cea mai periculoasă a misiunii lor, care şi-aşa era destul de dificilă. Deşi bărbatul ei ştia cu precizie ce are de făcut, Niema nu putea fi la fel de calmă ca el.
Detonatorul acţionat prin unde radio era unul artizanal. Optaseră pentru el în mod deliberat, ca o precauţie pentru cazul în care ar fi încăput cumva pe mâini străine. Nimic din ceea ce foloseau nu trebuia să trădeze vreo legătură cu Statele Unite. Din acelaşi motiv se alesese Semtex-ul în locul explozibilului C-4. Pentru că dotarea lor nu era de cea mai bună calitate, Niema se străduise din răsputeri ca măcar funcţionarea să nu ridice probleme, în definitiv, degetul soţului ei urma să apese pe declanşator.