A review by mihai_cristinam
Cititorul by Bernhard Schlink

dark emotional inspiring reflective sad tense fast-paced

• Plot- or character-driven? Plot
• Strong character development? Yes
• Loveable characters? It's complicated
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? Yes

5.0

 Bernhard Schlink este un jurist și scriitor german. A devenit judecător la Curtea Constituțională a statului federal Renania de Nord-Westfalia în 1988 și este profesor de drept public și filozofie a dreptului la Universitatea Humboldt din Berlin, din ianuarie 2006.

Cariera sa de scriitor a început cu mai multe romane polițiste avându-l ca personaj principal pe Selb (cuvântul german pentru „sine”). În 1995 a publicat "Cititorul" ("Der Vorleser"), un roman parțial autobiografic. Cartea a devenit un bestseller atât în Germania, cât și în Statele Unite, și a fost tradusă în 39 de limbi. A fost prima carte germană care a ajuns pe primul loc în lista de bestselleruri din New York Times.

Există câteva cărți despre care știi că vor rămâne cu tine pentru totdeauna, iar "Cititorul" de Bernhard Schlink este cu siguranță una dintre ele. A fost un roman foarte apreciat de critici, câștigând Premiul Fisk Fiction al Boston Book Review și merită toate laudele primite.

Dragostea, vinovăția și trădarea sunt proeminente în acest roman.

Holocaustul este un subiect dificil, deși mulți autori au ales să scrie cărți despre această perioadă. Povestea începe în lumea adolescentină a lui Michael Berg, în vârstă de 15 ani, care se recuperează după o vară în care a avut hepatită. El începe o relație cu Hanna, o femeie mult mai în vârstă pe care o întâlnește întâmplător. Prima parte a romanului, neatinsă de umbra războiului recent sau a trecutului tulburat și periculos al Germaniei, tratează relația lui Michael cu Hanna și micile temeri și griji care pot deveni mari probleme. 

În a doua parte, tonul s-a schimbat considerabil. Michael, acum student la drept, participă la procesul unde sunt judecate câteva femei gardian din lagărele de concentrare naziste. Spre șocul lui, una dintre ele este Hanna, care fusese gardian la Auschwitz. Aici observăm Holocaustul din perspectiva responsabilității morale. Deși există o atitudine conform căreia omul devine indiferent în fața ororii dacă este expus la ea pe termen lung, carte examinează detalii și mai dureroase: cine a fost de vină, cum trăim cu suferința, cum se poate ispăși unul dntre vinovați și, mai ales, ce trebuie să facă următoarea generație.

Povestea celor doi ne aduce în atenție și ce înseamnă să iubești pe cineva, cât de mult îl putem accepta și cât de orbi putem fi față de cei pe care îi iubim. 

În multe privințe, Hanna era nevinovată și, totuși, devine evident că trăia în fiecare zi cu o vinovăție teribilă. Michael a fost o victimă a acțiunilor ei și, totuși, și el este vinovat prin asociere. Cititorul este Michael, care i-a citit Hannei în prima parte a relației. Cea care "citește" este Hanna, singură, în închisoare, care încearcă să afle mai multe detalii despre experiențele deținuților din lagărele de concentrare. Mi-a plăcut să văd că autorul a ales să pomenească multe dintre romanele pe care eu le-am citit, printre care și jurnalul din închisoare a lui Rudolf Hoss. 

Cititorul suntem și noi. titlul ne arată cu degetul, pentru că acum avem cunoștințele, dar ce ar trebui să facem cu ele? Dacă tot ce este nevoie pentru ca răul să învingă este ca binele să tacă, atunci cât de nevinovat este fiecare dintre noi? Cum putem face față vinovăției ulterioare? Există atât de multe straturi în acest roman subtil și complex. Dacă avem o responsabilitate față de trecut este să învățăm din el.

Stilul de scriere este cursiv și arată multă profunzime emoțională, în doar câteva cuvinte. 

Autorul a surprins extraordinar diferitele stări emoționale ale Hannei, fără ca ea să spună multe. Maturitatea lui Michael poate fi simțită în cele trei etape diferite ale vieții. Când vine vorba de subiectele pe care le abordează cartea, acestea sunt multe, de la relația tabu, crimele Holocaustului și crimele împotriva umanității, rușinea analfabetismului și la cât de mult poate spune o persoană că îi cunoaște pe alții pentru a fi apoi șocat că, de fapt, nu a cunoscut-o deloc. Sunt multe lucruri pe care această poveste le spune fără a fi nevoie să intri în detalii plictisitoare. Loved it!

Cartea a fost ecranizată în 2008, avându-i pe Kate Winslet, Ralph Fiennes și David Kross în rolurile principale.