A review by raoul_g
Iona by Marin Sorescu

3.0

Am câteva poezii ale lui Marin Sorescu care îmi plac foarte mult, așa că m-am gândit că ar fi interesant să citesc și o dramă scrisă de el. Iona (cel biblic), mă fascinează și am crezut că Sorescu se va putea folosi de bogăția acestui caracter. Am realizat însă că Iona a lui Sorescu nu are aproape nimic în comun cu cel din Biblie în afară de numele și de faptul că se află la un moment dat în burta unui pește. Chestia asta în sine nu e ceva rău, dar trebuie să recunosc că povestea lui Iona, sau mai bine zis monologul lui, scris de Sorescu, nu a reușit să mă captiveze în mod deosebit.
Este oarecum o dramă existențială cu un final corespunzător. Dar însemnătatea simbolurilor și a piesei ca întreg îmi rămâne neclară. Poate asta e un lucru bun. Se zice că lucrurile cu care nu încheiem (de exemplu prin a le înțelege), ne preocupă pentru o perioadă mult mai lungă de timp.

“E strâmt aici, dar ai unde să-ți pierzi mințile.”