A review by _dunno_
The Nun by Denis Diderot

3.0

I found Diderot’s confessional style a bit tiring. And yes, I have to admit I expected all throughout the novel for Suzana to run with some of her confessors, somewhere in the country living happily ever after and having a bunch of kids.

***
putin cam obositor stilul asta confesional abordat de diderot. deci da, admit cu semi-perversitate ca am asteptat ca suzana sa fuga de la manastire cu vreun duhovnic, ascunzindu-se in vreun capat de tara, traind o dragoste patimasa. not the case.

"iata unde duce sihastria. omul e nascut sa traiasca in lume; desparte-l de ea, izoleaza-l si i se vor imprastia gindurile, i se va strica firea, ii vor rasari in inima o mie de patimi ridicole; in minte ii vor incolti ginduri smintite, asa cum incoltesc maracinii in pustiu. lasa-l pe om in padure si-o sa devina fiara; iar daca-l duci in manastire, unde pe linga saracie mai are de indurat si robia, va fi si mai rau inca. dintr-o padure tot mai iesi, dar din manastire niciodata; in padure esti liber, iar in manastire esti rob. poate ca ai nevoie de mai multa putere sufleteasca pentru a indura singuratatea decit pentru a indura saracia cea mai crunta; saracia injoseste, sihastria te corupe. cum oare e mai bine sa traiesti: ca un mirsav sau ca un nebun? asta n-as indrazni s-o hotarasc. dar e bine sa te feresti si de una, si de alta."