A review by epictetsocrate
Homo Sovieticus by Aleksandr Zinoviev, Александр Зиновьев

3.0

Doresc să fac ceva; însă foarte rar doresc să fac cu adevărat ceea ce aş dori să fac. Nu vă imaginaţi că este vorba de un enunţ sofistic inoperabil. E pură dialectică. Acum am să-mi formulez diferit gândul, în aşa fel încât veţi fi dezamăgiţi de claritatea şi banalitatea lui: aş dori să fac ceva, însă nu vreau să fac efortul de a obţine ceea ce vreau. Vedeţi cât e de simplu? De fapt, lucrurile se prezintă la fel cu toate „problemele eterne”, catalogate ca profunde şi deosebit de complexe de marii gânditori ai trecutului şi de mizerabilii lor epigoni din prezent. Formulat altfel, unul şi acelaşi lucru îşi arată imediat goliciunea şi inutilitatea. De exemplu, să luăm Problema Numărul Unu: to be or not to ibe?

― A fi sau a nu fi? Pentru ruşi ea se pune sub forma: a bea sau a nu bea? Şi nu pot fi două răspunsuri la această întrebare: desigur, a bea. Şi încă bine! După care începi să bei din nou. Mai apoi, mai bei ceva. Şi în cele din urmă, o iei de la început. În limba rusă poţi formula această Problemă Numărul Unu şi în alt fel: a bate sau a nu bate? La care nu poate fi dat decât un singur răspuns: a bate. Sigur că trebuie să baţi. Şi mai ales peste ochi! În Occident desigur că nu se înţelege asta, pentru că problemele ruseşti nu se pot traduce în limbile occidentale. Dacă încerci să o faci, dispar toate nuanţele romantice şi întreaga profunzime psihologică.

Dorinţa de a sta degeaba se naşte în mine tot mai des. Fac atunci eforturi titanice de a mi-o împlini, reuşind întotdeauna. Gânditorii occidentali văd în asta „tipica lene rusească”. Se înşeală ca de obicei.