Scan barcode
A review by epictetsocrate
Agentul Credincios by Alex Berenson
3.0
John Wells îşi întoarse capul spre cer, căutând în zadar avioanele F-15 care se roteau în noapte. Avioanele americane erau greu de zărit chiar şi ziua, iar după ce soarele dispărea în spatele munţilor deveneau pur şi simplu invizibile. Lui Wells nu-i rămânea decât să spere că nici ele nu-l reperaseră, fiindcă bombele ghidate prin laser de pe aripile lor îl puteau nimici pe el şi pe oamenii lui într-o clipă.
Wells se gândi că din carlingă războiul arăta ca un joc video. Omuleţi cenuşii alergau tăcuţi pe ecranul computerului, înaintând în salturi de un centimetru, până când bombele loveau pământul cu fulgere albe. Realitatea de pe teren era mai urâtă, oase şi sânge în loc de pixeli. Mintea lui Wells pluti spre o dimineaţă de duminică, cu mulţi ani în urmă, când tatăl lui, Herbert, cel mai bun chirurg din Montana de vest, intrase în bucătărie după o noapte petrecută în sala de operaţie şi începuse să se spele pe mâini aproape cu îndârjire. „Ce s-a întâmplat, tată?” îl întrebase Wells în dimineaţa aceea. „A fost greu?” Avea zece ani şi era destul de mare ca să ştie că nu trebuia să-i pună asemenea întrebări tatălui său, dar curiozitatea nu-i dădea pace. Herbert închisese robinetul şi-şi ştersese mâinile. Îşi turnase o ceaşcă de cafea şi ochii lui albaştri şi obosiţi îl ţintuiseră pe Wells. Wells tocmai voia să-şi ceară scuze pentru că întrecuse limita, dar tatăl lui începuse să vorbească şi răspunsul nu fusese cel la care se aştepta:
— Totul depinde de care parte a armei te afli, spusese Herbert. Sorbise din cafea, de parcă îşi îndemna fiul să continue. Wells nu înţelesese atunci, dar acum ştia: nimeni nu rostise cuvinte mai adevărate. Tatăl lui murise cu cinci ani în urmă şi se întrebă ce ar fi gândit despre el, despre bărbatul în toată firea care era acum. Herbert trecuse în lumea celor drepţi cu puţin înainte ca Wells să pornească pe drumul acesta şi, dacă avea o părere despre asta, o păstrase pe vecie pentru el.
Wells se gândi că din carlingă războiul arăta ca un joc video. Omuleţi cenuşii alergau tăcuţi pe ecranul computerului, înaintând în salturi de un centimetru, până când bombele loveau pământul cu fulgere albe. Realitatea de pe teren era mai urâtă, oase şi sânge în loc de pixeli. Mintea lui Wells pluti spre o dimineaţă de duminică, cu mulţi ani în urmă, când tatăl lui, Herbert, cel mai bun chirurg din Montana de vest, intrase în bucătărie după o noapte petrecută în sala de operaţie şi începuse să se spele pe mâini aproape cu îndârjire. „Ce s-a întâmplat, tată?” îl întrebase Wells în dimineaţa aceea. „A fost greu?” Avea zece ani şi era destul de mare ca să ştie că nu trebuia să-i pună asemenea întrebări tatălui său, dar curiozitatea nu-i dădea pace. Herbert închisese robinetul şi-şi ştersese mâinile. Îşi turnase o ceaşcă de cafea şi ochii lui albaştri şi obosiţi îl ţintuiseră pe Wells. Wells tocmai voia să-şi ceară scuze pentru că întrecuse limita, dar tatăl lui începuse să vorbească şi răspunsul nu fusese cel la care se aştepta:
— Totul depinde de care parte a armei te afli, spusese Herbert. Sorbise din cafea, de parcă îşi îndemna fiul să continue. Wells nu înţelesese atunci, dar acum ştia: nimeni nu rostise cuvinte mai adevărate. Tatăl lui murise cu cinci ani în urmă şi se întrebă ce ar fi gândit despre el, despre bărbatul în toată firea care era acum. Herbert trecuse în lumea celor drepţi cu puţin înainte ca Wells să pornească pe drumul acesta şi, dacă avea o părere despre asta, o păstrase pe vecie pentru el.