A review by cristiana_criss
Apicultorul din Alep by Christy Lefteri

emotional reflective sad medium-paced
  • Plot- or character-driven? A mix
  • Strong character development? Yes
  • Loveable characters? It's complicated
  • Diverse cast of characters? Yes
  • Flaws of characters a main focus? No

4.5

Într-o lume în ruină, în care durerea și deznădejdea sunt acoperite de praful răscolit de suflul unei bombe, Nuri încearcă să își aducă soția înapoi la lumină. Din Siria scufundată în beznă, pe valurile mării din Turcia spre Grecia, în taberele labirint, în care îți uiți calea și în care te afunzi și mai mult în propriile coșmaruri, ochii Afrei văd mai departe decât cei ai soțului ei, chiar și de sub vălul pierderii. Purtat de amintiri și înconjurat de zumzetul albinelor din stupii din Alep, Nuri nu se poate rupe de trecutul lui, făcând tot ce e posibil pentru a-și apăra familia în prezent. În căutarea siguranței, cheia de bronz reușește să deschidă, în cele din urmă, o ușă către o nouă viată.

"Dar Afra nu voia să plece, așa că ieșeam în fiecare zi, scotoceam printre ruine, căutând mâncare, și mă întorceam cu câte un cadou pentru ea. Găseam tot felul de lucrușoare ciudate, bucăți frânte din viețile oamenilor: un papuc de copil, o zgardă de câine, un telefon mobil, o mănușă, o cheie. Ce ciudat, să găsești o cheie într-un loc unde nu mai există uși pe care să le deschizi. Dacă stai bine să te gândești, e și mai straniu să găsești un papuc și o mănușă acolo unde nu mai există un picior sau o mână care să le poarte. Erau cadouri triste, rămășițele unor povești dureroase. Cu toate acestea, i le ofeream, i le puneam în brațe și așteptam o reacție din partea ei, dar asta nu se întâmpla niciodată. Însă continuam să încerc. Era o modalitate bună de a ne distrage atenția. În fiecare zi ieșeam și găseam ceva nou. Într-o zi, am găsit cel mai bun cadou posibil: o rodie."
- pg. 42
Expand filter menu Content Warnings