A review by ophelia_impersonator
Prozac Nation by Elizabeth Wurtzel

3.5

poate fi destul de obositoare, in special prima parte cu copilaria ei (este importanta recunosc dar clar repetitiva) , si inteleg complet de ce oamenii o urasc- chiar este self-absorbed si egoista uneori, dar este o persoana reala si mi se pare ceva destul de comun pentru oamenii care ajung in stadiul asta de alienare sa ignore nevoile celor din jur din disperarea de a si le indeplini pe ale lor, nu e de iertat, dar e o parte reala din experienta ei si o inteleg si pot empatiza cu ea. 
ce ma bucur este ca dintre toate cartile pe care le citesc cu afectiuni mentale chiar nu romantizeaza lucrurile, vorbeste des despre cat isi doreste sa se refaca, sa se opreasca din a fi problematica si ajunge cu medicatia potrivita (ghiciti care!) sa isi revina!! 

“ I discovered, through the love Rafe gave me, that affection as medicine is highly overrated, that a person who is as sick with depression as I most certainly was cannot possibly be rescued through the power of anyone’s love.” !!!!

“And how many times have you seen me like this? How many times have you found me bawling on the floor somewhere? How many times have you found me digging a grapefruit knife into my wrist, screaming that I want to die?
He doesn’t answer. He doesn’t want to say: Too often.”

o fi acum prozacul considerat “a pill for crybabies” dar ei i-a salvat viata deci