A review by laurinda
הקומוניסטית הקטנה שאף פעם לא חייכה by Lola Lafon

4.0

Volumul Lolei Lafon nu este doar o carte despre Nadia Comăneci, despre ascensiunea ei, despre lupta continuă pentru a deveni cea mai bună, despre scandalurile din jurul vieții ei private, ci mai ales despre feminitate și despre corpul feminin, despre Est și Vest, despre comunism și capitalism, despre marketarea corpului feminin și despre cât de mult suntem dispuși să plătim pentru iluziile în care vrem cu orice preț să credem și cât de repede renunțăm la ele, atunci când ni se pare că realitatea nu se mai ridică la nivelul imaginii ideale pe care ne-am format-o.

Sincer, nu m-a interesat prea tare subiectul cărții Lolei Lafon nici când am auzit că a fost publicată în Franța (La petite communiste qui ne souriait jamais, Actes Sud, 2014), nici când am văzut-o tradusă în română (Editura Trei, 2014, traducere Viorel Vișan). M-am dus, însă, de curiozitate, la lansarea cărții făcută în prezența autoarei (pe 25 septembrie, la Ceainăria Cărturești din București), cu gândul să stau 5-10 minute și apoi să plec. N-am putut să stau doar câteva minute, până la urmă m-am așezat și pe scaun, am stat până la final și am plecat de acolo cu dorința de a citi cât mai repede cartea.

http://lauracaltea.ro/articlesite/lola-lafon-fetita-care-nu-zambea-niciodata