zzzrevel's review against another edition
2.0
The first part of this book greatly reminds me of Wooster & Jeeves from P.G.Wodehouse, but unfortunately about halfway through I got a little tired of the bumbling antics that were nowhere near as clever and witty as Wodehouse's characters. The mystery too falls flat as there is not much in the way of deduction going on here, and it isn't easy to even like the characters. The blurbs refer to funny dialogue, but I was not amused. And if it was a satire of Spanish politics then that escaped me too.
epictetsocrate's review against another edition
3.0
Pe fratele meu Borja nu-l cheamă Borja. Îl cheamă Pep (sau Josep). Şi nici numele lui de familie nu este Masdéu-Canals Sáez de Astorga. Pe amândoi ne cheamă Martínez după tată şi Estivill după mamă.
Spre deosebire de Borja, adică de Pep, eu păstrez prenumele cu care m-au botezat părinţii mei şi numele lor de familie: pur şi simplu Eduard (chiar Eduardo în DNI) Martínez Estivill. Fratele meu, în schimb, se numeşte (sau mai curând îşi zice) Borja Masdéu-Canals Sáez de Astorga, şi asta în ciuda faptului că în cartea lui de identitate, expirată cu mulţi ani în urmă, apare ca José Martínez Estivill, născut la Barcelona, fiul Rosei şi al lui Francisco. Bineînţeles că nimeni nu ştie că eu şi Pep (adică Borja) suntem fraţi. Mai precis, fraţi gemeni. De ştiut, nu o ştie nici măcar soţia mea.
Părinţii noştri s-au născut la Barcelona, dar pe linie paternă bunicii şi străbunicii proveneau din Soria. În cazul familiei imaginare a lui Borja-Pep, după cum chiar el povesteşte, tatăl lui era din Lérida, fratele mai mic al unei familii cu o importantă avere în pământuri cultivabile şi vaci de lapte în ţinutul Alt Urgell, iar mama lui, o bogată moştenitoare originară din Santander, oraş în care falşii părinţi ai lui Borja au hotărât să se instaleze atunci când, chipurile, s-au căsătorit şi unde el zice că s-a născut.
Această abilă disperare genealogică îi este de folos fratelui meu Pep ca să justifice faptul că, în ciuda acestor impresionante nume de familie de viţă veche şi a unui însemnat patrimoniu familial pe care cică l-ar fi moştenit (deoarece se prezintă ca fiind singur la părinţi, ca să nu complice şi mai mult lucrurile), familia Masdéu-Canals Sáez de Astorga nu este cunoscută în Barcelona. Fratele meu are grijă să explice, în legătură cu situaţia sa financiară precară, că familia lui este una dintre acele vechi familii, în mod inevitabil scăpătată, care îşi afundă rădăcinile arborelui genealogic în obscure nume de familie aristocratice cu o confuză ascendenţă medievală.
Spre deosebire de Borja, adică de Pep, eu păstrez prenumele cu care m-au botezat părinţii mei şi numele lor de familie: pur şi simplu Eduard (chiar Eduardo în DNI) Martínez Estivill. Fratele meu, în schimb, se numeşte (sau mai curând îşi zice) Borja Masdéu-Canals Sáez de Astorga, şi asta în ciuda faptului că în cartea lui de identitate, expirată cu mulţi ani în urmă, apare ca José Martínez Estivill, născut la Barcelona, fiul Rosei şi al lui Francisco. Bineînţeles că nimeni nu ştie că eu şi Pep (adică Borja) suntem fraţi. Mai precis, fraţi gemeni. De ştiut, nu o ştie nici măcar soţia mea.
Părinţii noştri s-au născut la Barcelona, dar pe linie paternă bunicii şi străbunicii proveneau din Soria. În cazul familiei imaginare a lui Borja-Pep, după cum chiar el povesteşte, tatăl lui era din Lérida, fratele mai mic al unei familii cu o importantă avere în pământuri cultivabile şi vaci de lapte în ţinutul Alt Urgell, iar mama lui, o bogată moştenitoare originară din Santander, oraş în care falşii părinţi ai lui Borja au hotărât să se instaleze atunci când, chipurile, s-au căsătorit şi unde el zice că s-a născut.
Această abilă disperare genealogică îi este de folos fratelui meu Pep ca să justifice faptul că, în ciuda acestor impresionante nume de familie de viţă veche şi a unui însemnat patrimoniu familial pe care cică l-ar fi moştenit (deoarece se prezintă ca fiind singur la părinţi, ca să nu complice şi mai mult lucrurile), familia Masdéu-Canals Sáez de Astorga nu este cunoscută în Barcelona. Fratele meu are grijă să explice, în legătură cu situaţia sa financiară precară, că familia lui este una dintre acele vechi familii, în mod inevitabil scăpătată, care îşi afundă rădăcinile arborelui genealogic în obscure nume de familie aristocratice cu o confuză ascendenţă medievală.
renstokes's review
lighthearted
mysterious
medium-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? It's complicated
4.0
rosseroo's review
4.0
Any crime writer seeking to use Barcelona as a setting must contend with the extremely long shadow cast by the godfather of Spanish crime, Manuel Vázquez Montalbán, whose 16-book "Pepe Carvalho" series, which is also set there. Fortunately, Solana manages to make the city sing in the service of her odd couple detecting duo. Eduard and Borja are the middle-aged co-directors of a slightly shady firm of "fixers" consisting of themselves, a fictional secretary represented by an artfully draped shawl and timely spritzes of perfume, and a small entry room with a fancy faux door to their perpetually "under construction" main office.
Their off-the-books quasi detective agency runs on an artfully cultivated reputation for total discretion, which allows them to float into the upper reaches of society while not having to do anything actually illegal. In this debut, the two are asked by a prominent politician to investigate how his wife came to pose for a painting he knew nothing about (the subtext being a question about her marital fidelity). For a while, this allows Eduard and Borja to drive around Barcelona in a borrowed Smart car, trailing her to a succession of upscale shops, fancy cafes, and hairdressers. However, when she turns up poisoned, they suddenly realize that they've landed themselves in something rather more serious than they expected (or are really prepared to deal with).
Meanwhile, there's a nice domestic backdrop to all this, as we meet Eduard's wife and children, and Borja attempts to escape the romantic attentions of Eduard's sister-in-law. Eduard is the prototypical Watson, narrating the story in the wake of his more flamboyant and risk-taking partner, living a stable family life while Eduard lives in an apartment provided by his married girlfriend. The two are different enough to be good foils to each other, yet not so much so that their friendship strains the reader's credulity -- and oh yes, did I mention, they're secretly twins!
There's a very nice comic streak throughout the tale, and the elements (blackmail, false names, switcheroos, etc.) are quite old-fashioned in many ways. And the story unfolds quite nicely, allowing the author to tweak the noses of Barcelona's upper crust and political elite, while delivering a good sense of the city. The only letdown is in the final unmasking of the murderer, which strikes the only false note in the book and is somewhat disappointing, given the quality of the rest of the book. The book appears to be the launch of a series, as the secret brothers are a nice platform for further adventures, and there remains a great deal of murkiness to their shared history that seems destined to be revealed.
Their off-the-books quasi detective agency runs on an artfully cultivated reputation for total discretion, which allows them to float into the upper reaches of society while not having to do anything actually illegal. In this debut, the two are asked by a prominent politician to investigate how his wife came to pose for a painting he knew nothing about (the subtext being a question about her marital fidelity). For a while, this allows Eduard and Borja to drive around Barcelona in a borrowed Smart car, trailing her to a succession of upscale shops, fancy cafes, and hairdressers. However, when she turns up poisoned, they suddenly realize that they've landed themselves in something rather more serious than they expected (or are really prepared to deal with).
Meanwhile, there's a nice domestic backdrop to all this, as we meet Eduard's wife and children, and Borja attempts to escape the romantic attentions of Eduard's sister-in-law. Eduard is the prototypical Watson, narrating the story in the wake of his more flamboyant and risk-taking partner, living a stable family life while Eduard lives in an apartment provided by his married girlfriend. The two are different enough to be good foils to each other, yet not so much so that their friendship strains the reader's credulity -- and oh yes, did I mention, they're secretly twins!
There's a very nice comic streak throughout the tale, and the elements (blackmail, false names, switcheroos, etc.) are quite old-fashioned in many ways. And the story unfolds quite nicely, allowing the author to tweak the noses of Barcelona's upper crust and political elite, while delivering a good sense of the city. The only letdown is in the final unmasking of the murderer, which strikes the only false note in the book and is somewhat disappointing, given the quality of the rest of the book. The book appears to be the launch of a series, as the secret brothers are a nice platform for further adventures, and there remains a great deal of murkiness to their shared history that seems destined to be revealed.
More...