Scan barcode
fat_girl_fiction's review against another edition
4.0
Treasure of Khan by Clive Cussler
I'm a massive fan of Clive Cussler and all his works, especially Dirk Pitt, Kurt Austin and the new Isaac Bell stories. As expected, Treasure of Khan is a great addition to the collection. The story feature Dirk's children, Dirk Jr and Summer and usual is a story that spans time and is full of action and adventure. Excellent!
I'm a massive fan of Clive Cussler and all his works, especially Dirk Pitt, Kurt Austin and the new Isaac Bell stories. As expected, Treasure of Khan is a great addition to the collection. The story feature Dirk's children, Dirk Jr and Summer and usual is a story that spans time and is full of action and adventure. Excellent!
justinmartyr's review against another edition
This was a much better book than Black wind, it is like most Cussler novels, good plot, good story, hard to put down with a fast past. This is why he is fav author. Enjoy a good read!!!!
sammystarbuck's review against another edition
3.0
This one's ok... A bit slow to start, and nowhere near as good as the ones Cussler has written on his own, but at least there's still a decent amount of Dirk Sr. and Al in it...
rubenazevedo's review against another edition
DNF 23%
I'm dumb. I went into this book blindly thinking it was historical fiction (to be fair, the first 10% of the book could be considered historical fiction and were actually awesome) but it's one of those early 2000's-tomb-raider-white-people-savior's-complex story and it's not for me
I'm dumb. I went into this book blindly thinking it was historical fiction (to be fair, the first 10% of the book could be considered historical fiction and were actually awesome) but it's one of those early 2000's-tomb-raider-white-people-savior's-complex story and it's not for me
jmcguoirk's review against another edition
3.0
A little long in the tooth... entertaining none the less.
epictetsocrate's review against another edition
3.0
10 august 1281, A.D.
Hakata Bay, Japonia
Arik Temur încercă să străpungă cu privirea întunericul şi îşi înclină capul spre balustrada laterală, în vreme ce zgomotul vâslelor care despicau apa se auzea din ce în ce mai desluşit. Când zgomotul se apropie până la câţiva metri, Temur se ghemui greoi la loc, în umbră, coborându-şi capul. De această dată, intruşii aveau să fie întâmpinaţi cum se cuvine, gândi el într-o aşteptare încruntată.
Plescăitul vâslelor se opri, dar un zgomot ca un cloncănit îi dădu de ştire că mica ambarcaţiune trăsese de-a lungul bordului navei mai mari. Luna miezului de noapte era ca un corn subţire, iar cerul senin precum cristalul făcea ca stelele să strălucească şi mai puternic, scăldând vaporul într-o lumină lăptoasă. Temur îngenunche în linişte, zărind o siluetă întunecată care se căţărase peste balustradă, urmată de o alta, apoi de încă una, până când pe punte puteau fi număraţi în jur de 12 oameni. Intruşii purtau veşminte de mătase în culori ţipătoare pe sub tunicile de zale care foşneau la cea mai mică mişcare. Dar ceea ce îi reţinu privirea, în vreme ce oamenii se adunau pe punte, fu licărirea tăişului ascuţit al săbiilor.
Odată ce cursa fu întinsă şi momeala înghiţită, conducătorul mongol se întoarse către un băiat de lângă el şi dădu din cap. Băiatul începu numaidecât să sune dintr-un clopot greu de bronz pe care îl ducea în braţe, iar dangătul metalic al acestuia zgudui liniştea nopţii. Invadatorii încremeniră, speriaţi de alarma neaşteptată. Apoi un grup care stătuse ascuns, de vreo 30 de soldaţi, se ivi din umbră, înarmaţi cu suliţe cu vârful din fier, aceştia se aruncară asupra năvălitorilor, împungând cu armele, plini de o furie aducătoare de moarte. Jumătate din cei aflaţi la bord fură ucişi pe loc, străpunşi de vârfurile suliţelor care le traversau armurile. Restul năvălitorilor îşi mânuiau săbiile încercând să opună rezistenţă, dar fură repede copleşiţi de puzderia apărătorilor. În câteva clipe, toţi năvălitorii aflaţi pe puntea corăbiei erau morţi sau trăgeau să moară. Toţi, în afara unui derviş singuratic.
Înveşmântat într-o mantie brodată de mătase roşie, cu pantaloni bufanţi vârâţi într-o pereche de ghete din piele de urs, acesta, cu siguranţă, nu era doar un simplu soldat. Îndemânatic şi cu o iuţeală distrugătoare, îşi uimi atacatorii răsucindu-se şi năpustindu-se drept în mijlocul lor, deviind vârfurile celorlalte suliţe cu mişcările necurmate ale sabiei sale. Într-o clipă, trânti pe punte un grup alcătuit din trei atacatori, aproape despicând trupul unuia dintre oameni cu o zvâcnire a lamei.
Privind vârtejul care îi decima soldaţii, Temur sări în picioare trăgându-şi sabia din teacă, apoi făcu un salt înainte. Spadasinul îl văzu pe Temur atacând şi pară cu iscusinţă ascuţişul unei săbii într-o parte, înainte de a se răsuci şi de a-şi repezi sabia însângerată în calea războinicului. Căpetenia mongolă ucisese peste 20 de oameni în viaţa sa şi se retrase calm într-o parte din calea tăişului. Vârful sabiei trecu razant pe lângă pieptul acestuia ratând milimetric pielea. După trecerea lamei, Temur îşi ridică propria sabie împlântându-i vârful în pieptul atacatorului.
Hakata Bay, Japonia
Arik Temur încercă să străpungă cu privirea întunericul şi îşi înclină capul spre balustrada laterală, în vreme ce zgomotul vâslelor care despicau apa se auzea din ce în ce mai desluşit. Când zgomotul se apropie până la câţiva metri, Temur se ghemui greoi la loc, în umbră, coborându-şi capul. De această dată, intruşii aveau să fie întâmpinaţi cum se cuvine, gândi el într-o aşteptare încruntată.
Plescăitul vâslelor se opri, dar un zgomot ca un cloncănit îi dădu de ştire că mica ambarcaţiune trăsese de-a lungul bordului navei mai mari. Luna miezului de noapte era ca un corn subţire, iar cerul senin precum cristalul făcea ca stelele să strălucească şi mai puternic, scăldând vaporul într-o lumină lăptoasă. Temur îngenunche în linişte, zărind o siluetă întunecată care se căţărase peste balustradă, urmată de o alta, apoi de încă una, până când pe punte puteau fi număraţi în jur de 12 oameni. Intruşii purtau veşminte de mătase în culori ţipătoare pe sub tunicile de zale care foşneau la cea mai mică mişcare. Dar ceea ce îi reţinu privirea, în vreme ce oamenii se adunau pe punte, fu licărirea tăişului ascuţit al săbiilor.
Odată ce cursa fu întinsă şi momeala înghiţită, conducătorul mongol se întoarse către un băiat de lângă el şi dădu din cap. Băiatul începu numaidecât să sune dintr-un clopot greu de bronz pe care îl ducea în braţe, iar dangătul metalic al acestuia zgudui liniştea nopţii. Invadatorii încremeniră, speriaţi de alarma neaşteptată. Apoi un grup care stătuse ascuns, de vreo 30 de soldaţi, se ivi din umbră, înarmaţi cu suliţe cu vârful din fier, aceştia se aruncară asupra năvălitorilor, împungând cu armele, plini de o furie aducătoare de moarte. Jumătate din cei aflaţi la bord fură ucişi pe loc, străpunşi de vârfurile suliţelor care le traversau armurile. Restul năvălitorilor îşi mânuiau săbiile încercând să opună rezistenţă, dar fură repede copleşiţi de puzderia apărătorilor. În câteva clipe, toţi năvălitorii aflaţi pe puntea corăbiei erau morţi sau trăgeau să moară. Toţi, în afara unui derviş singuratic.
Înveşmântat într-o mantie brodată de mătase roşie, cu pantaloni bufanţi vârâţi într-o pereche de ghete din piele de urs, acesta, cu siguranţă, nu era doar un simplu soldat. Îndemânatic şi cu o iuţeală distrugătoare, îşi uimi atacatorii răsucindu-se şi năpustindu-se drept în mijlocul lor, deviind vârfurile celorlalte suliţe cu mişcările necurmate ale sabiei sale. Într-o clipă, trânti pe punte un grup alcătuit din trei atacatori, aproape despicând trupul unuia dintre oameni cu o zvâcnire a lamei.
Privind vârtejul care îi decima soldaţii, Temur sări în picioare trăgându-şi sabia din teacă, apoi făcu un salt înainte. Spadasinul îl văzu pe Temur atacând şi pară cu iscusinţă ascuţişul unei săbii într-o parte, înainte de a se răsuci şi de a-şi repezi sabia însângerată în calea războinicului. Căpetenia mongolă ucisese peste 20 de oameni în viaţa sa şi se retrase calm într-o parte din calea tăişului. Vârful sabiei trecu razant pe lângă pieptul acestuia ratând milimetric pielea. După trecerea lamei, Temur îşi ridică propria sabie împlântându-i vârful în pieptul atacatorului.
jpv0's review against another edition
3.0
If a satellite in space ever mapped the myriad of lone tracks and trails across Mongolia, it would resemble a plate of spaghetti dropped on the floor.
Haven't we done this before? With the desert and Khans?
In a nutshell, Ghenghis Khan was asked to be buried without a fancy tomb or even a grave marker (as was the custom among his people). In all the years since, it's never actually been found. So of course Pitt has to stumble upon a mysterious group of traditionally armed and trained Mongolian soldiers ... and of course eventually on the tomb itself.
There are a handful of very cool action scenes (surviving a giant wave by way of airdropped diving equipment), but it's not a terribly strong book. At this point, Cussler is co-writing with his son (Dirk Cussler, I'm not even kissing) and the change in style shows.
It's not great, but it's not terrible. Pretty much par for the course for Dirk Pitt.
davidpaige's review against another edition
3.0
I haven't read any Clive Cussler books in quite a while. I found this one to be just as enjoyable as Pitt's other books. Cussler's knowledge of the area shows in the descriptions in the book.
pussreboots's review against another edition
5.0
Readers of this blog and those who know me personally will know I love Clive Cussler's Dirk Pitt series. Treasure of Khan is his most recent addition and was cowritten by his son, also named Dirk. While I was a little hesitant about reading a father/son collaboration, the book didn't fail to entertain and was the perfect read during those days when I was suffering from a migraine and a nice reread during our recent trip to Eureka and points north.
The typical Dirk Pitt mystery has the following elements: a sunken treasure, a multinational mystery (earlier ones were usually cold war countries and now they are mostly international corporations), some other team of experts getting into trouble and ultimately needing rescuing by NUMA (usually Dirk and Al). What I like about these books is that the characters age and change over time. I prefer the older more mature Pitt to the younger and more arrogant one of the earlier books (although I do count Raise the Titanic! as one of my favorites).
In this book, the world is crippled by a sudden oil crisis. A series of natural disasters and accidents have taken large pieces of the oil supply out of production. Can an unknown oil company in Mongolia somehow be responsible? Of course! The fun is in finding out how.
The typical Dirk Pitt mystery has the following elements: a sunken treasure, a multinational mystery (earlier ones were usually cold war countries and now they are mostly international corporations), some other team of experts getting into trouble and ultimately needing rescuing by NUMA (usually Dirk and Al). What I like about these books is that the characters age and change over time. I prefer the older more mature Pitt to the younger and more arrogant one of the earlier books (although I do count Raise the Titanic! as one of my favorites).
In this book, the world is crippled by a sudden oil crisis. A series of natural disasters and accidents have taken large pieces of the oil supply out of production. Can an unknown oil company in Mongolia somehow be responsible? Of course! The fun is in finding out how.