Scan barcode
dely_dd's review against another edition
3.0
It is really a funny read, above all the beginning and in some pages the author remembers me of Daniel Pennac who I like.
The book talks about a young man who isn't happy and he finds out that his unhappiness is due to the fact that he is intelligent. So he tries to become stupid because according to him in a society like ours only stupid people can be happy because they don't have questions about nothing, they don't care about the decadence of society where everyone is selfish and gives importance to frivolities. I also liked the satirical attack against the multinationals and against the speculations on the stock market.
It is a funny read but however it is an attack that the author makes to our society, its superficiality and its loss of values and moral principles.
The book talks about a young man who isn't happy and he finds out that his unhappiness is due to the fact that he is intelligent. So he tries to become stupid because according to him in a society like ours only stupid people can be happy because they don't have questions about nothing, they don't care about the decadence of society where everyone is selfish and gives importance to frivolities. I also liked the satirical attack against the multinationals and against the speculations on the stock market.
It is a funny read but however it is an attack that the author makes to our society, its superficiality and its loss of values and moral principles.
less_noise's review against another edition
3.0
„M-am hotărât să devin prost” e un roman umoristic, despre Antoine, un tânăr de 25 de ani cu sindromul (impropriu spus) jack-of-all-trades (acel om care are habar din toate dar nu excelează în ceva anume), care se trezește în fața unei crize existențiale. Se simte extrem de nefericit și consideră că e din cauză că gândește prea mult (era overthinker, ce-i drept), mai ales într-o societate care prețuiește consumul și superficialitatea.
[Urmează spoilere!]
Decide să ia măsuri, iar printr-o succesiune de evenimente, oportunități și după diverse rateuri (nu reușește să devină alcoolic, de exemplu), devine investitor la bursă în cadrul firmei unui fost coleg de liceu. Jobul acesta (care nu i se potrivea, dar îi aducea mai multă stabilitate financiară), combinat cu niște pastile antidepresive puternice, îl fac să cadă, încet-încet, într-o superficialitate reconfortantă, care îi amorțește simțul civic și atenuează unele trăsături unice și simpatice.
Din fericire, are parte de o intervenție divină, cât și de un grup de prieteni loiali (la fel de ciudăței ca el), care îl scot din criză printr-o operațiune demnă de a fi inclusă într-un sitcom. În ultimele pagini din roman, mai cunoaște pe o tânără suficient de similară cu el, dar și care îl provoacă să vadă lucrurile din altă perspectivă, lăsându-ne impresia/speranța că Antoine o să fie tot mai bine și mai fericit. Însă mai are de lucru la el și nu știm dacă o să se ocupe de asta — ce știe sigur cititorul e că s-a întors în punctul din care a plecat, doar că un pic mai călit și mai autentic.
Cred că e adevărat că a fi la curent cu tot ce se întâmplă în lume și a încerca să fii cât mai cunoscător, în general, poate să îți creeze destul de mult stres, dar nu cred că asta a fost problema lui Antoine. Problema lui a fost că nu avea o direcție mai clară în viață. Nu știu dacă meseria de profesor suplinitor era cu adevărat satisfăcătoare (nu cred că era, mai ales că se chinuia cu banii). Cred că trebuia să aleagă CEVA mai concret și să se dedice acelui ceva. De preferat, ceva care se aliniază cu valorile lui. Așa și-ar fi crescut stima de sine și rezolvat și sindromul impostorului, pe care ni-l dezvăluise spunând: „Anturajul meu, colegii mei de clasă, profesorii mei, toată lumea m-a considerat întotdeauna inteligent. N-am priceput niciodată prea bine de ce [...]”.
În plus, însăși ideea că el ținea locul altor profesori, la diverse materii, când aceștia erau bolnavi, arată că el nu își trăia propria viață și nu își urma menirea, ci proba câte o mostră din viețile altora. Trăia cu țârâita fiindcă nu voia / nu se gândea să își asume un angajament — pentru că avea stimă de sine scăzută. Deci se afla într-un cerc vicios de felul: Nu sunt suficient de bun, deci nu am să fac mai mult de atât. Dar doar dacă fac mai mult de atât am șansa să mă îmbunătățesc. Dar nu sunt suficient de bun să fac mai mult de atât.
Romanul ne mai arată și cât de important e să fii autentic — nu doar pentru a-ți găsi locul în lume și prieteni cu care rezonezi și de care ești sigur că te acceptă așa cum ești, dar și să te ajute să te debarasezi de artificii inutile și să îmbrățișezi simplitatea.
E ușor să te regăsești în această carte fiindcă atinge niște teme universale (individualitate vs. conformitate, direcție și scop în viață, nevoia de tovărășie etc.).
[Urmează spoilere!]
Decide să ia măsuri, iar printr-o succesiune de evenimente, oportunități și după diverse rateuri (nu reușește să devină alcoolic, de exemplu), devine investitor la bursă în cadrul firmei unui fost coleg de liceu. Jobul acesta (care nu i se potrivea, dar îi aducea mai multă stabilitate financiară), combinat cu niște pastile antidepresive puternice, îl fac să cadă, încet-încet, într-o superficialitate reconfortantă, care îi amorțește simțul civic și atenuează unele trăsături unice și simpatice.
Din fericire, are parte de o intervenție divină, cât și de un grup de prieteni loiali (la fel de ciudăței ca el), care îl scot din criză printr-o operațiune demnă de a fi inclusă într-un sitcom. În ultimele pagini din roman, mai cunoaște pe o tânără suficient de similară cu el, dar și care îl provoacă să vadă lucrurile din altă perspectivă, lăsându-ne impresia/speranța că Antoine o să fie tot mai bine și mai fericit. Însă mai are de lucru la el și nu știm dacă o să se ocupe de asta — ce știe sigur cititorul e că s-a întors în punctul din care a plecat, doar că un pic mai călit și mai autentic.
Cred că e adevărat că a fi la curent cu tot ce se întâmplă în lume și a încerca să fii cât mai cunoscător, în general, poate să îți creeze destul de mult stres, dar nu cred că asta a fost problema lui Antoine. Problema lui a fost că nu avea o direcție mai clară în viață. Nu știu dacă meseria de profesor suplinitor era cu adevărat satisfăcătoare (nu cred că era, mai ales că se chinuia cu banii). Cred că trebuia să aleagă CEVA mai concret și să se dedice acelui ceva. De preferat, ceva care se aliniază cu valorile lui. Așa și-ar fi crescut stima de sine și rezolvat și sindromul impostorului, pe care ni-l dezvăluise spunând: „Anturajul meu, colegii mei de clasă, profesorii mei, toată lumea m-a considerat întotdeauna inteligent. N-am priceput niciodată prea bine de ce [...]”.
În plus, însăși ideea că el ținea locul altor profesori, la diverse materii, când aceștia erau bolnavi, arată că el nu își trăia propria viață și nu își urma menirea, ci proba câte o mostră din viețile altora. Trăia cu țârâita fiindcă nu voia / nu se gândea să își asume un angajament — pentru că avea stimă de sine scăzută. Deci se afla într-un cerc vicios de felul: Nu sunt suficient de bun, deci nu am să fac mai mult de atât. Dar doar dacă fac mai mult de atât am șansa să mă îmbunătățesc. Dar nu sunt suficient de bun să fac mai mult de atât.
Romanul ne mai arată și cât de important e să fii autentic — nu doar pentru a-ți găsi locul în lume și prieteni cu care rezonezi și de care ești sigur că te acceptă așa cum ești, dar și să te ajute să te debarasezi de artificii inutile și să îmbrățișezi simplitatea.
E ușor să te regăsești în această carte fiindcă atinge niște teme universale (individualitate vs. conformitate, direcție și scop în viață, nevoia de tovărășie etc.).
luizfals's review against another edition
3.0
Easy and fun read. The subject is interesting, but treated in a superficial way, what goes along with the general tone of the book.
tired_soul's review
4.0
رواية لطيفة جدًا ، خفيفة وسلسة اللغة وواضحة الحبكة .
مليئة بالكثير من التلميحات الفلسفية الذكية التي لم يفسدها الكاتب بشرحها وتوضحيها
في البدء تبدو الرواية وكأنها تحكي عن معاناة شخص ذكي
لكن مع سير الأحداث يبدو أنها تحكي عن شخص متفرد لدرجة تجلب له الوحدة والحزن
أنطوان يبحث عن السعادة ، الحماقة المطلفة ، البهجة التي تجعل الإنسان لا يفكر ، الأنانية التي تجعل الإنسان لا يهتم بالأخلاق والصواب .
لكنه -وبدون أن يكتشف هذا- كان يبحث عن الحب الذي لم يعرف أنه قادر على أن يجعل غربته في هذا العالم أمرًا عظيمًا .
مليئة بالكثير من التلميحات الفلسفية الذكية التي لم يفسدها الكاتب بشرحها وتوضحيها
في البدء تبدو الرواية وكأنها تحكي عن معاناة شخص ذكي
لكن مع سير الأحداث يبدو أنها تحكي عن شخص متفرد لدرجة تجلب له الوحدة والحزن
أنطوان يبحث عن السعادة ، الحماقة المطلفة ، البهجة التي تجعل الإنسان لا يفكر ، الأنانية التي تجعل الإنسان لا يهتم بالأخلاق والصواب .
لكنه -وبدون أن يكتشف هذا- كان يبحث عن الحب الذي لم يعرف أنه قادر على أن يجعل غربته في هذا العالم أمرًا عظيمًا .
scachop's review against another edition
2.0
Ce livre nous invite à suivre le parcours d’un jeune homme croyant souffrir d’être trop intelligent, ce qui l’empêcherait de vivre une vie heureuse et sereine. Seul remède à son mal-être : devenir stupide, en adhérant pleinement à la culture de masse et aux préjugés de son époque.
La prémisse est intéressante et amène à réfléchir sur notre propre réalité, qui valorise la performance et dans laquelle les connaissances sont de plus en plus nombreuses et accessibles, mais aussi sur la place du divertissement et la classification entre choses « utiles » et « inutiles ».
Le ton se veut léger et humoristique, teinté d’absurde et de cynisme. Sans être déplaisant, le style est toutefois peu accrocheur et les personnages, surtout celui d’Antoine, tendent à agacer plus qu’autre chose. Il est difficile d’entrer pleinement dans le récit et d’avoir un intérêt pour en suivre le fil.
La prémisse est intéressante et amène à réfléchir sur notre propre réalité, qui valorise la performance et dans laquelle les connaissances sont de plus en plus nombreuses et accessibles, mais aussi sur la place du divertissement et la classification entre choses « utiles » et « inutiles ».
Le ton se veut léger et humoristique, teinté d’absurde et de cynisme. Sans être déplaisant, le style est toutefois peu accrocheur et les personnages, surtout celui d’Antoine, tendent à agacer plus qu’autre chose. Il est difficile d’entrer pleinement dans le récit et d’avoir un intérêt pour en suivre le fil.
mellowbeing's review against another edition
4.0
Amazing little book. If I were to ever write a book about my thoughts, this would have been it. It's well written and humorous - perfect for anyone who doesn't feel the need to fit any mold.
librarianna81's review against another edition
3.0
Un peu trop bizarre pour moi, je croix...mais amusant. Et tres francais. Surtout la derniere partie, ca me rappelle d'Amelie. (Desolee, je sais que ma grammaire est horrible...)
miametro's review against another edition
3.0
I enjoyed this more on a second reading, altho I wish I understood that last chapter!
digitalshade's review against another edition
3.0
Struck me as condemnation of the greediness of modern society - never content with what they are and what they have. I suppose it's true in some ways that we're not appreciative of how lucky we are sometimes.
Quite an easy read and the story has a moral to it in the end.
Quite an easy read and the story has a moral to it in the end.