Scan barcode
gef's review against another edition
4.0
La vida desastrosa de un chico habanero muy pobre, traumatizado a los 9 años y fugado de una cárcel de menores a los 16, sin ambición ni estudios ni concepto de futuro. Reynaldo, "Rey", se estila "El Rey de La Habana," siendo su bastón de mando, y su única baza, un falo de proporciones descomunales con dos "perlas" (municiones de acero sacadas de los rodamientos de bicicletas) insertados en el glande para enloquecer a las jineteras.
Después de varias aventuras con diversas mujeres, incluyendo a Sandra, un/una transvesti especialmente cariñoso/a, Rey se encuentra sin querer cerca de la playa de Varadero, zona restringido a los "yumas" (extranjeros) adinerados. Casi muerto de hambre, sin un centavo y casi desnudo, sigilosa y temerosamente se hace con la ropa deportiva dejada en la arena por algún turista despreocupado.
"Pero, ya se sabe, el hábito no hace el monje. A pesar de aquel vestuario distinguido y nuevo, Rey seguía pareciendo el mismo mulato muertodehambre, flaco, desnutrido, con la piel de brazos y piernas cubiertas de ampollas y forúnculos con pus por las picadas de mosquitos y jejenes, el pelo desgreñado y cochambroso, los ojos con legañas, y sobre todo, con aquel aire de susto y desamparo, temeroso de que le dieran una patada por el culo en cualquier momento."
Experimenta momentos de cariño, especialmente con Magda, una de las muchas mujeres que "templa", y se le presentan diversas oportunidades para cambiar y dar dirección a su vida — o para el hampa, o para un trabajo fijo, o para dejarse cuidar por una viuda que quiere mimarlo — pero Rey rehuye toda idea que implica cambio y que no sea de satisfacer el apetito del momento.
"Hay quien vive al día. Rey vivía al minuto. Sólo el momento exacto en que respiraba. Aquello era decisivo para sobrevivir y al mismo tiempo lo incapacitaba para proyectarse positivamente."
Y, como tenía que ser, un día cuando tiene escasamente 17 años, le llega el último minuto, cuando se deja provocar a un acto de tremenda e insensata violencia que también terminará con su propia vida.
Muy duro, este relato. Es un caso extremo que nos puede dar una idea de un mundo más amplio, de la extrema dureza de la vida para mucha gente en la Cuba del "periodo especial" del fin de los 90. Otros cubanos, la mayoría, encontraban alguna manera — criminal o legal — de "resolver", pero no todos.
Después de varias aventuras con diversas mujeres, incluyendo a Sandra, un/una transvesti especialmente cariñoso/a, Rey se encuentra sin querer cerca de la playa de Varadero, zona restringido a los "yumas" (extranjeros) adinerados. Casi muerto de hambre, sin un centavo y casi desnudo, sigilosa y temerosamente se hace con la ropa deportiva dejada en la arena por algún turista despreocupado.
"Pero, ya se sabe, el hábito no hace el monje. A pesar de aquel vestuario distinguido y nuevo, Rey seguía pareciendo el mismo mulato muertodehambre, flaco, desnutrido, con la piel de brazos y piernas cubiertas de ampollas y forúnculos con pus por las picadas de mosquitos y jejenes, el pelo desgreñado y cochambroso, los ojos con legañas, y sobre todo, con aquel aire de susto y desamparo, temeroso de que le dieran una patada por el culo en cualquier momento."
Experimenta momentos de cariño, especialmente con Magda, una de las muchas mujeres que "templa", y se le presentan diversas oportunidades para cambiar y dar dirección a su vida — o para el hampa, o para un trabajo fijo, o para dejarse cuidar por una viuda que quiere mimarlo — pero Rey rehuye toda idea que implica cambio y que no sea de satisfacer el apetito del momento.
"Hay quien vive al día. Rey vivía al minuto. Sólo el momento exacto en que respiraba. Aquello era decisivo para sobrevivir y al mismo tiempo lo incapacitaba para proyectarse positivamente."
Y, como tenía que ser, un día cuando tiene escasamente 17 años, le llega el último minuto, cuando se deja provocar a un acto de tremenda e insensata violencia que también terminará con su propia vida.
Muy duro, este relato. Es un caso extremo que nos puede dar una idea de un mundo más amplio, de la extrema dureza de la vida para mucha gente en la Cuba del "periodo especial" del fin de los 90. Otros cubanos, la mayoría, encontraban alguna manera — criminal o legal — de "resolver", pero no todos.
epictetsocrate's review against another edition
3.0
Peticul acela de terasă era cel mai împuţit din tot blocul. În 1990, când începu criza, ea îşi pierdu slujba de femeie de serviciu. Iar atunci procedă la fel ca mulţi alţii: făcu rost de câţiva pui de găină, un porc şi nişte porumbei. Construi nişte coteţe din plăci de lemn putred, sârmă, bucăţi de fier şi tablă de la cutiile de conserve. Pe unele din animale le vindeau, pe altele le mâncau. Supravieţuia. Înconjurată de rahatul şi putoarea dobitoacelor. În bloc, de cele mai multe ori, apa nu urca timp de
zile întregi. Atunci începea să zbiere la copii. Îi scula cu noaptea în cap cu câte o scatoalcă, îi îmbrâncea, şi-i obliga să coboare cele patru etaje, ca, mai apoi, să le urce cu găleţi de apă adusă
de la puţul aflat, în mod miraculos, la colţul străzii, acoperit cu un capac de canal. Băieţii aveau pe atunci nouă şi, respectiv, zece ani. Reynaldo, fiul cel mic, era blajin şi tăcut. Nelson, mai nestăpânit,
se împotrivea de fiecare dată, iar uneori chiar ţipa la ea furios:
— Nu mai urla, fă, la mine! Ce mă-ta vrei?
Ea era şchioapă de piciorul drept şi puţin redusă mintal, ori chiar proastă. Nu era în toate minţile. De când era mică. Poate chiar din naştere. Mama ei locuia şi ea acolo. Avea vreo sută de ani sau poate şi mai mult, nimeni nu ştia exact. Locuiau toţi într-o cameră dărăpănată de trei pe patru metri, cu un petic de terasă sub cerul liber. Bătrâna nu se mai spălase de ani de zile.
Era teribil de slabă de la atâta înfometare. O viaţă extrem de lungă de ne-mâncare şi sărăcie continuă. Era jigărită rău. Nu vorbea. Părea o mumie ursuză, scheletică, plină de jeg. Se mişca puţin sau deloc. Fără să vorbească vreodată. Doar se uita fix la fiica ei pe jumătate imbecilă şi la cei doi nepoţi, cum se pocneau reciproc şi cum se înjurau învăluiţi de cotcodăcitul găinilor şi de lătratul câinilor. „Ăştia-s nebuni“, spuneau vecinii. Şi nimeni nu se amesteca în acel veşnic balamuc.
zile întregi. Atunci începea să zbiere la copii. Îi scula cu noaptea în cap cu câte o scatoalcă, îi îmbrâncea, şi-i obliga să coboare cele patru etaje, ca, mai apoi, să le urce cu găleţi de apă adusă
de la puţul aflat, în mod miraculos, la colţul străzii, acoperit cu un capac de canal. Băieţii aveau pe atunci nouă şi, respectiv, zece ani. Reynaldo, fiul cel mic, era blajin şi tăcut. Nelson, mai nestăpânit,
se împotrivea de fiecare dată, iar uneori chiar ţipa la ea furios:
— Nu mai urla, fă, la mine! Ce mă-ta vrei?
Ea era şchioapă de piciorul drept şi puţin redusă mintal, ori chiar proastă. Nu era în toate minţile. De când era mică. Poate chiar din naştere. Mama ei locuia şi ea acolo. Avea vreo sută de ani sau poate şi mai mult, nimeni nu ştia exact. Locuiau toţi într-o cameră dărăpănată de trei pe patru metri, cu un petic de terasă sub cerul liber. Bătrâna nu se mai spălase de ani de zile.
Era teribil de slabă de la atâta înfometare. O viaţă extrem de lungă de ne-mâncare şi sărăcie continuă. Era jigărită rău. Nu vorbea. Părea o mumie ursuză, scheletică, plină de jeg. Se mişca puţin sau deloc. Fără să vorbească vreodată. Doar se uita fix la fiica ei pe jumătate imbecilă şi la cei doi nepoţi, cum se pocneau reciproc şi cum se înjurau învăluiţi de cotcodăcitul găinilor şi de lătratul câinilor. „Ăştia-s nebuni“, spuneau vecinii. Şi nimeni nu se amesteca în acel veşnic balamuc.
yolandachapa's review against another edition
3.0
Puse tres estrellas, pero realmente no sabría cómo calificarlo. No es malo, pero no forma parte de mis lecturas ordinarias.
El libro muestra la forma de vida cruda de las personas de la Habana y los alrededores a finales de los noventas. A veces sorprende que en esa época así pasaran las cosas, otras no tanto, pero sigue dejando qué pensar. Y la crudeza con que el escritor lo explica es la indicada, pero no por es agradable.
El libro muestra la forma de vida cruda de las personas de la Habana y los alrededores a finales de los noventas. A veces sorprende que en esa época así pasaran las cosas, otras no tanto, pero sigue dejando qué pensar. Y la crudeza con que el escritor lo explica es la indicada, pero no por es agradable.
zaphirenia's review against another edition
1.0
I'm sorry, but this is not literature. It is pornography (bad pornography, for that matter) that claims to be artistic because it includes a background in Cuba, allegedly portraying the life in Havana. However, this does not make it a good book, it just makes it disguised porn. I don't mind vulgar language in a book, but this one had nothing more to demonstrate. Once again, not literature. Rey is hardly a king just because he has a huge dick.