epictetsocrate's review against another edition

Go to review page

4.0

Titlul Viaţa spiritului, pe care l-am dat acestei serii de prelegeri, sună pretenţios, iar a vorbi despre Gândire mi se pare atât de prezumţios, încât simt că ar trebui să încep nu atât cu o scuză, cât cu o justificare. Tema însăşi nu necesită, fireşte, nici o justificare, oricum nu în cadrul intelectual elevat
în care se desfaşoară Prelegerile Gifford. Ceea ce mă nelinişteşte este faptul că mă încumet s-o abordez eu, care nu am pretenţia ori ambiţia de a fi „filozof” sau de a mă număra printre cei pe care Kant îi numea, nu fară o anume doză de ironie, Denker von Gewerbe (gânditori de profesie). Între-
barea este, aşadar, dacă n-ar fi trebuit să las aceste probleme în seama experţilor; iar răspunzând la ea, va trebui să explic ce m-a îndemnat ca, din domeniile ştiinţei şi teoriei politice, unde mă simt pe teren mai sigur, să mă aventurez în aceste chestiuni redutabile, în loc să-mi văd de treburile mele.
Preocuparea mea pentru activităţile mentale vine de fapt din două surse diferite. Primul impuls l-am avut după experienţa pe care am trăit-o asistând la procesul lui Eichmann de la Ierusalim. În relatarea mea despre proces am vorbit de „banalitatea răului". În spatele acestei sintagme nu aveam vreo teză ori vreo doctrină, cu toate că eram vag conştientă de faptul că ea se afla în răspăr cu tradiţia noastră de gândire - literară, teologică sau filozofică - cu privire la fenomenul răului. Am învăţat cu toţii că răul este ceva demonic; că încarnarea sa este Satana, un „fulger căzând din cer" (Luca 10, 18), sau Lucifer, îngerul căzut („Diavolul e şi el un înger" - Unamuno) al cărui păcat e mândria („mândru e Lucifer"), mai precis acea superbia de care doar cei mai buni sunt în stare: ei nu vor să-L slujească pe Dumnezeu, ci să fie de-o seamă cu El.

nhusain14's review against another edition

Go to review page

3.0

"Assuming that history is nothing but the miserable story of mankind’s eternal ups and downs, the spectacle of sound and fury 'may perhaps be moving for a while; but the curtain must eventually descend. For in the long run, it becomes a farce. And even if the actors do not tire of it -- for they are fools -- the spectator does, for any single act will be enough for him if he can reasonably conclude from it that the never-ending play will be of eternal sameness.'"

waynewaynus's review against another edition

Go to review page

5.0

Not an easy or a quick read. I cannot pretend that I have grasped the contents of the book after only a single reading. If you are interested in philosophy then this is a really interesting and worthwhile book.

rrgmitchell's review against another edition

Go to review page

5.0

Just brilliant, and superbly edited by Mary McCarthy after the author's death.
More...