Reviews

Enigma Otiliei by George Călinescu

anca404's review

reflective relaxing medium-paced

• Plot- or character-driven? Plot
• Strong character development? It's complicated
• Loveable characters? It's complicated
• Diverse cast of characters? Yes
• Flaws of characters a main focus? Yes

4.5

vikivy's review against another edition

adventurous hopeful inspiring reflective medium-paced

• Plot- or character-driven? Character
• Strong character development? Yes
• Loveable characters? No
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? Yes

3.0

rebeca_readss's review

medium-paced

• Plot- or character-driven? A mix
• Strong character development? No
• Loveable characters? No
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? Yes

2.0

Nu mi-a plăcut deloc. Firul narativ era și nu era acolo. Înțeleg ca aceste cărți trebuie să scoată in evidență anumite aspecte ale lumii reale, dar se cam prea exagerează. Tânăr mai îndrăgostit ca Felix n-am mai întâlnit. Personaj mai enervant ca Stanică nici atâta. Dacă aveam opțiunea de a omorî pe cineva, era el. Otilia să nu mai zic. Ba cu unu Ba cu altul. Costache iubea banii mai rău decât iubea Ion pământul. Efectiv mi se pare ca aceasta carte este degeaba pentru generația de acum, noi știind deja care sunt lucrurile rele și ne la locul lor. Știm ca nu-i ok sa înșeli, să fii mincinos, să furi etc. Alte chestii noi nu avem ce învața. Și finalul… mai rău nu exista. Nu o suportam de la început pe Otilia, dar parca voia să îmi încerce nervii. Dacă exista o carte pe care am vrut sa o arunc pe geam când am terminat o, e aceasta. Pe scurt, nu mi place cum scrie Călinescu și nu mi place cum percepea bărbatul lumea pe atunci. O pierdere de timp, dar ce sa facem dacă se da la bac? 🤦🏻‍♀️

aixelaa359's review

adventurous reflective relaxing medium-paced

• Plot- or character-driven? Character
• Strong character development? Yes
• Loveable characters? Yes
• Diverse cast of characters? Yes
• Flaws of characters a main focus? No

4.0

dezzastru's review

emotional funny mysterious slow-paced

• Plot- or character-driven? A mix
• Strong character development? No
• Loveable characters? It's complicated
• Diverse cast of characters? Yes
• Flaws of characters a main focus? Yes

4.5

ynaa's review

4.0

Coaie plâng futu mi george calinescu l iertați mi review urile pline de înjurături o sa revin

adazwx's review

medium-paced

• Plot- or character-driven? Character
• Strong character development? It's complicated
• Loveable characters? N/A
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? Yes

3.75

wtf stanica 

miel_reading's review against another edition

3.0

Nu pot să zic că nu mi-a plăcut. Am savurat vocabularul utilizat în roman. George Călinescu este într-adevăr un bun narator al societății contemporane și un psiholog "calificat" când vine vorba de psihologia personajelor lui.
Romanul redă un spațiu bucureștean din anii '20, secolul trecut, având în prim-plan personajul mult-iubit de cititori- Felix Sima. Protagonistul urmează drumul maturizării, al tânărului în devenire și tânărul inteligent. Felix se confruntă cu un conflict interior puternic, antrenat de dragostea și nebunia pe care o are pentru verișoara lui (adoptată)- Otilia. Aceasta devine o enigmă pentru el, întrucât dragostea nu e recirpocă, iar caracterul fetei e ca un spirit liber, fără limite și condiții.
Totuși, romanul stă să explice și tipul avarului al societății și familiei Otiliei. Trecând de la perspectiva unui personaj la altul, romanul devine un fel de melodramă românească, și devine pe alocuri irezistibil de plictisitor.
Nu recomand adolescenților sub 16 ani (conține scene erotice și tematici care implică opinia autorului)

doomi's review

3.0

Am recitit cartea zilele astea din nou, începând-o din simplul motiv de a mă relaxa înainte de bac, care a avut loc pe 13... Mă rog, bac-ul a trecut și am decis să o termin, indiferent dacă am citit-o sau nu. Și așa am ajuns să găsesc cusururi operei unei personalități nu prea agreate de mine.

Ca lectură inițială, pe care am facut-o în clasa a X-a, drept lectură obligatorie, așa numita operă este agreabilă. Pe atunci am etichetat-o drept cea mai bună carte din cele obligatorii în acel an. Atunci nu prea i-am gasit greșeli... Recitind-o, plus o anumită subiectivitate din partea-mi, fiind în conflict cu ideile dlui Călinescu, am reușit să-i găsesc o mulțime de discrepanțe în text și narațiune. Greșelile de sens în unele propoziții le-am pus pe seama editurii(am pus totuși și o doză de obiectivitate aici). Însă lacunele generale sunt sigur ale autorului, oricât de perfectă nu și-a considerat el teoria literară pe care o pleda, și pe care o neg aproape cu desăvârșire.

De aici se încep spoilere-le. Cei ce încă nu au citit opera ar putea la fel de bine să evite un click.

Spoiler

Găsesc greșelile comise de Călinescu destul de stupide în anumite momente. Personajele, exceptând familia Giurgiuveanu și grosul familiei Tulea, sunt introduse brusc, fară de o oarecare pregătire și necorelate la întâmplările din capitolele precedente, deși, aparent, ele făceau parte din viața personajelor de dinainte de începerea înregistrării acțiunii. De luat ca exemplu pe Stănică, așa numitul avocat Rațiu. Apare brusc, nimeni nu amintește de soția lui, și ea membru aparent al familiei Tulea, dar fara mare legătură cu trecutul ei. Narațiunea chiar dă impresia că Otilia și Costache sunt complet străini de aceste două personalități până la apariția acestora în roman.
Un alt punct de conflict cu cu verosimilitatea întâmplărilor, îl constituie din nou Stănică. Cu toate că acesta se băga întotdeauna în treburile case Giurgiuveanu, cu toate că era găsit adesea în odăile Otilie sau a lui Felix, cu toate că își permitea indiscutabile indecențe și prezenta un interes vizibil către averea moșului Costache, Stănică e întotdeauna tolerat și chiar se bucura de o oarecare încredere din partea atât a Otiliei, cât și a lui Felix. Singurul vizibil iritat este Costache, dar inacțiunea lui de a lua măsuri în privința acestui personaj multilateral este explicată simplu prin timiditatea sa. Deci, Stănică trăiește bine cu cei pe care îi agasează constant.
O ultimă inconsecvență, cea mai stupidă, după mine, este cea acordată Marinei, ruda servitoare a casei Giurgiuveanu. Înspre sfârșit, ori de câte ori aceasta nu era chemată să cheme un doctor, care era de altfel specificat, ea trâmbița totul peste gard, rezultatul fiind exact cel nedorit de Otilia sau Felix. Nu pot să înțeleg, de dragul realității și al verosimilului, cum Otilia și Felix ar fi putut să facă aceeași greșeală în repetate rânduri. Dacă pentru celelalte se pot găsi contra-argumente (recunosc acest lucru), acesta este un rod fie al neatenției autorului, fie un subiect pe care acesta l-a băgat de dragul stupidului, fiindcă altfel nu pot eticheta situațiile în care Marina și-a pus conviețuitorii, la chiar cererea acestora.

Ca valoare literară, ma pronunț asupra acestui roman cu calificativul merită citit, dar nu ridicat în slăvi. Cu riscul de a face o imprudență, aș spune că faima romanului cu numele de Enigma Otiliei se datorează doar renumelui criticului literar George Călinescu.

eb00kie's review against another edition

3.0

This, for the few blessedly ignorant, is part of the mandatory Romanian literature curriculum

--The paragraph is a rant--

Romanians are so good at making books I, at least, love to hate. I hear Americans complaining about having to read [b:Beowulf|52357|Beowulf A New Verse Translation|Unknown|http://photo.goodreads.com/books/1327878125s/52357.jpg|189503]. That one may be written in older English, a little boring in style, but man, I'd read it several times over, the Scarlet Letter and then add a full Shakespeare (of which I admire all, but dislike reading all but two) for good measure rather than go through this one more time and whatever's in next for me: [b:Adela|4588176|Adela|Garabet Ibraileanu|http://photo.goodreads.com/books/1294511880s/4588176.jpg|4637609], [b:Moromeţii|1512007|Moromeţii|Marin Preda|http://photo.goodreads.com/books/1332069264s/1512007.jpg|1503633], Cel mai iubit dintre pamanteni... Oh, woe to me, to quote a sweet Greek lady
--End of rant--

Now, let’s veer sharply into the few positives:

- the book is good in regards to the technical aspects, no complaints there.
- It doesn't feel forced, actually, chronologically speaking, the narration flows naturally from one moment to the next.
- The characters are few, but very well defined (mostly through indirect means) and their interactions are strictly based on the two main conflicts: financial and romantic.

In a true balzacian fasion, they represent the few but great typologies. They are rarely shown in situations that would give them individuality. They are stereotypes in a play (a very Greek theatre approach; whatever floats your boat).

My tastes are to answer for the missing two stars. I intensely dislike literary realism and its representatives. The characters often brought to mind a soap opera. They also brought to mind family members, too...

I've never been able to find any beauty in realism. What to do? The Baccalaureate exam is coming and I'm blessing my memory six ways to Sunday...