lawbooks600's review
4.0
7/10, what an interesting book, reminds me of the Hunger Games, but one on one, and it's medieval.
jellybean972's review
adventurous
dark
fast-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? No
5.0
likji's review against another edition
adventurous
dark
fast-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? No
3.25
nina_bloodsworn's review against another edition
5.0
wow I totally loved it. All the characters were, as expected from Delaney, well thought through and the storyline and setting awesome. I cannot wait for the next in this Trilogy. Wow what a ride. Even made me cry at one point. Totally my favorite 2015 !! :)
marite's review against another edition
4.0
Arena 13 er en lovende start på Delaneys nye serie. Vi er i et postapokalyptisk samfunn (Midgard, jada, det er et par norrøne referanser her) hvor mye dreier seg om kampsport av det seriøst livsfarlige slaget. Vår helt, foreldreløse Leif, nærmest tvinger seg og sitt store kamptalent på en uvillig læremester, morske Tyron. I tillegg til all slåssingen menneskene i mellom, og den truende faren utenfor Midgards grenser, ris samfunnet som en mare av djinnen Hob, et skrekkelig monster med vampyrtendenser og - dessverre - nærmest utallige liv. Det er spenning så det holder, mao.
ladulcinella's review against another edition
3.0
A rather enjoyable book, though nothing remarkable.
However: the characters and world hold a promise for more, so it is possible the series will get much better. I doubted between 2 and 3 stars, but gave it 3 stars cause of the promise.
However: the characters and world hold a promise for more, so it is possible the series will get much better. I doubted between 2 and 3 stars, but gave it 3 stars cause of the promise.
reading_addict_lemon's review against another edition
5.0
Originally posted on Reading Addict
Citisem cam jumătate din cartea asta şi mă gândeam cât de mult îmi place ideea şi faptul că totul e dozat, şi că personajele nu fac lucruri (prea) prosteşti şi că ador descrierile şi locurile din oraş, ce sunt pe atât de frumoase şi interesante, pe atât de sângeroase şi parfumate (şi de cele mai multe ori nu miros bine deloc). Doar că lipsea ceva. Şi dacă mă citiţi de ceva timp, atunci ştiţi şi ce mă deranja. Nu puteam să simt personajele şi nu m-ataşasem de ele, ceea ce pentru mine e un aspect important, mai ales dacă vreau să recomand o carte cu tot sufletul şi toţi neuronii. Dar cred că "Arena 13" m-a auzit bombănind şi a întors foaia, căci în a doua jumătate m-a întors pe dos şi numai sentimente, tensiune, suspans şi acţiune mi-a dat. M-a pocnit cu tot ce-a avut şi mai că m-am simţit ca băieţii ăştia când sunt caftiţi şi n-au armura la ei. Dar mi-a plăcut! Şi mai vreau! Hei! Nu mă judeca, sună mai ciudat cu voce tare, bine?!
N-aşteptam nimic când am început "Arena 13", dar ştiam că Delaney scrie pe gustul meu şi cum ideea suna prea bine, am plecat cu nişte emoţii la drum. Şi cum ziceam, în prima jumătate m-am bucurat de descrieri, am văzut locurile şi oraşul, clădirile, oamenii, arena, antrenamentele şi-am aflat tot ce era de aflat, şi simţeam aşa cum neuronii mei ţopăie. De ce? Pentru că e ceva original şi bine scris, te prinde de la primele pagini şi vrei şi tu să participi la o luptă în arenă. Chit că vei fi făcut praf până să ajungi să respiri a doua oară, dar... e de la adrenalină. În timp ce citeşti şi afli tot mai multe, îţi creşte pulsul şi fie că vrei sau nu, ajungi să fii interesat de lupte, să cunoşti regulile, să-nveţi să controlezi un lac şi să lucrezi cu el, să vrei să devii mai bun pe zi ce trece şi să câştigi. Ce sentiment poate să fie mai puternic decât să ştii c-ai luptat pentru viaţa ta şi-ai învins?
Iar când Delaney mai toarnă şi nişte emoţii peste toate astea, mai bagă nişte suspans, o întorsătură, două de situaţie, nişte certuri, o intrigă, se mai înjunghie unii, mai se împacă cineva cu cineva, atunci romanul devine şi mai bun. Personal, aş zice că, dacă în prima parte aveam impresia că mănânc o îngheţată de ciocolată bună, dar nu impresionantă, în a doua jumătate m-am trezit că devorez o îngheţată cu treisprezece arome, toate gustoase, cremoase, reci, şi care te fac să nu prea vrei să mănânci în public. Că nah, zgomotele şi ce sunete mai scoţi tu, s-ar putea să pună lumea pe gânduri.
Deşi a fost doar primul volum, uitându-mă în urmă, pot să spun că se vede o evoluţie a lui Leif. Nu mai e atât de impulsiv, îşi controlează puterea şi atacurile, ştie de ce-i în stare, îşi acceptă greşelile şi înfrângerea, iar dacă pierde nu se enervează, ci foloseşte asta că pe-o lecţie. Plus că, pe lângă antrenamente şi cunoştinţe despre arenă şi lupte, Leif mai învaţă şi cum să fie un om mai bun, să nu mai pună totul la suflet, să nu se mai lase dus de ură sau de lăcomie, cum să fie mai înţelegător şi să gândească la rece. Abilităţi ce-i sunt de folos unui luptător şi-i pot salva viaţa la fel de mult cum o fac muşchii şi strategiile.
Mi-au plăcut şi celelalte personaje, dar nu le înşir aici, căci aş striga toată cartea : )), şi Delaney a reuşit să facă ce puţini autori reuşesc. Nu există bine şi rău în "Arena 13" şi fiecare îşi urmăreşte interesele, însă de mult nu mi s-a mai întâmplat să văd cum un personaj ucide, e egoist, rece, calcă pe cadavre şi tot ce vrea e şi mai mult sânge, şi să-mi placă, iar când vezi alt personaj ce e răbdător, simpatic, prietenos, calculat, are grijă de alţii şi luptă drept, să-mi vină să-l bat eu. De ce? Pentru că al doilea moare mai repede şi nimeni n-are nevoie de o povară lângă el. Iar cartea asta te face să vezi şi să vrei să fii şi tu la fel de răzbunător, iubitor de sânge, de omor, să vrei să te baţi pentru o victorie, pentru bani, pentru femei/bărbaţi sau pentru simplă plăcere, fiindcă aşa merg lucrurile.
Recomand cartea asta? Normal, mai întrebi?! A fost un roman fix pe gustul meu, adică a avut personaje bine construite, care ştiu ce vor, când vor şi sunt în stare să facă absolut orice ca să obţină asta, a avut replici ironice şi dialog bine scris. A avut acţiune şi suspans, dar şi momente de calm, ce te făceau să fii şi mai agitat, căci ştiai că urmează o bătaie zdravănă sau o vărsare de sânge. Mi-au plăcut tare mult regulile, antrenamentele şi tot ce-am aflat despre arenă şi lupte, iar faptul c-au fost şi originale, dar şi s-au potrivit (nimic n-a fost pus acolo doar să fie) a făcut totul să fie genial.
Nu cred că trebuie să fii adolescent să citeşti asta sau să-ţi placă un anume gen, să mai fi citit de la Delaney sau să-ţi placă luptele şi gladiatorii neapărat. Nu c-ar fi cu gladiatori, dar ştii ce zic. Însă nu recomand cartea asta dacă nu-ţi place sângele, te deranjează când moare multă lume, nu vrei să citeşti despre lupte, să vezi lupte, s-auzi de lupte şi să ajungi să visezi despre ele. Nu e despre prietenie sau despre familie sau despre vreo poveste de dragoste. Da, sunt şi astea în poveste, dar accentul se pune pe lupte, pe câştig, pe sacrificiu şi pe momentul ăla când adversarul moare de mâna ta. M, ţi-am făcut poftă? : )
Citisem cam jumătate din cartea asta şi mă gândeam cât de mult îmi place ideea şi faptul că totul e dozat, şi că personajele nu fac lucruri (prea) prosteşti şi că ador descrierile şi locurile din oraş, ce sunt pe atât de frumoase şi interesante, pe atât de sângeroase şi parfumate (şi de cele mai multe ori nu miros bine deloc). Doar că lipsea ceva. Şi dacă mă citiţi de ceva timp, atunci ştiţi şi ce mă deranja. Nu puteam să simt personajele şi nu m-ataşasem de ele, ceea ce pentru mine e un aspect important, mai ales dacă vreau să recomand o carte cu tot sufletul şi toţi neuronii. Dar cred că "Arena 13" m-a auzit bombănind şi a întors foaia, căci în a doua jumătate m-a întors pe dos şi numai sentimente, tensiune, suspans şi acţiune mi-a dat. M-a pocnit cu tot ce-a avut şi mai că m-am simţit ca băieţii ăştia când sunt caftiţi şi n-au armura la ei. Dar mi-a plăcut! Şi mai vreau! Hei! Nu mă judeca, sună mai ciudat cu voce tare, bine?!
N-aşteptam nimic când am început "Arena 13", dar ştiam că Delaney scrie pe gustul meu şi cum ideea suna prea bine, am plecat cu nişte emoţii la drum. Şi cum ziceam, în prima jumătate m-am bucurat de descrieri, am văzut locurile şi oraşul, clădirile, oamenii, arena, antrenamentele şi-am aflat tot ce era de aflat, şi simţeam aşa cum neuronii mei ţopăie. De ce? Pentru că e ceva original şi bine scris, te prinde de la primele pagini şi vrei şi tu să participi la o luptă în arenă. Chit că vei fi făcut praf până să ajungi să respiri a doua oară, dar... e de la adrenalină. În timp ce citeşti şi afli tot mai multe, îţi creşte pulsul şi fie că vrei sau nu, ajungi să fii interesat de lupte, să cunoşti regulile, să-nveţi să controlezi un lac şi să lucrezi cu el, să vrei să devii mai bun pe zi ce trece şi să câştigi. Ce sentiment poate să fie mai puternic decât să ştii c-ai luptat pentru viaţa ta şi-ai învins?
Iar când Delaney mai toarnă şi nişte emoţii peste toate astea, mai bagă nişte suspans, o întorsătură, două de situaţie, nişte certuri, o intrigă, se mai înjunghie unii, mai se împacă cineva cu cineva, atunci romanul devine şi mai bun. Personal, aş zice că, dacă în prima parte aveam impresia că mănânc o îngheţată de ciocolată bună, dar nu impresionantă, în a doua jumătate m-am trezit că devorez o îngheţată cu treisprezece arome, toate gustoase, cremoase, reci, şi care te fac să nu prea vrei să mănânci în public. Că nah, zgomotele şi ce sunete mai scoţi tu, s-ar putea să pună lumea pe gânduri.
Deşi a fost doar primul volum, uitându-mă în urmă, pot să spun că se vede o evoluţie a lui Leif. Nu mai e atât de impulsiv, îşi controlează puterea şi atacurile, ştie de ce-i în stare, îşi acceptă greşelile şi înfrângerea, iar dacă pierde nu se enervează, ci foloseşte asta că pe-o lecţie. Plus că, pe lângă antrenamente şi cunoştinţe despre arenă şi lupte, Leif mai învaţă şi cum să fie un om mai bun, să nu mai pună totul la suflet, să nu se mai lase dus de ură sau de lăcomie, cum să fie mai înţelegător şi să gândească la rece. Abilităţi ce-i sunt de folos unui luptător şi-i pot salva viaţa la fel de mult cum o fac muşchii şi strategiile.
Mi-au plăcut şi celelalte personaje, dar nu le înşir aici, căci aş striga toată cartea : )), şi Delaney a reuşit să facă ce puţini autori reuşesc. Nu există bine şi rău în "Arena 13" şi fiecare îşi urmăreşte interesele, însă de mult nu mi s-a mai întâmplat să văd cum un personaj ucide, e egoist, rece, calcă pe cadavre şi tot ce vrea e şi mai mult sânge, şi să-mi placă, iar când vezi alt personaj ce e răbdător, simpatic, prietenos, calculat, are grijă de alţii şi luptă drept, să-mi vină să-l bat eu. De ce? Pentru că al doilea moare mai repede şi nimeni n-are nevoie de o povară lângă el. Iar cartea asta te face să vezi şi să vrei să fii şi tu la fel de răzbunător, iubitor de sânge, de omor, să vrei să te baţi pentru o victorie, pentru bani, pentru femei/bărbaţi sau pentru simplă plăcere, fiindcă aşa merg lucrurile.
Recomand cartea asta? Normal, mai întrebi?! A fost un roman fix pe gustul meu, adică a avut personaje bine construite, care ştiu ce vor, când vor şi sunt în stare să facă absolut orice ca să obţină asta, a avut replici ironice şi dialog bine scris. A avut acţiune şi suspans, dar şi momente de calm, ce te făceau să fii şi mai agitat, căci ştiai că urmează o bătaie zdravănă sau o vărsare de sânge. Mi-au plăcut tare mult regulile, antrenamentele şi tot ce-am aflat despre arenă şi lupte, iar faptul c-au fost şi originale, dar şi s-au potrivit (nimic n-a fost pus acolo doar să fie) a făcut totul să fie genial.
Nu cred că trebuie să fii adolescent să citeşti asta sau să-ţi placă un anume gen, să mai fi citit de la Delaney sau să-ţi placă luptele şi gladiatorii neapărat. Nu c-ar fi cu gladiatori, dar ştii ce zic. Însă nu recomand cartea asta dacă nu-ţi place sângele, te deranjează când moare multă lume, nu vrei să citeşti despre lupte, să vezi lupte, s-auzi de lupte şi să ajungi să visezi despre ele. Nu e despre prietenie sau despre familie sau despre vreo poveste de dragoste. Da, sunt şi astea în poveste, dar accentul se pune pe lupte, pe câştig, pe sacrificiu şi pe momentul ăla când adversarul moare de mâna ta. M, ţi-am făcut poftă? : )
landscapesofink's review against another edition
4.0
I knew this book had a gladiator theme going on, but I definitely know it would be such a complex story, and that it wasn't gladiator fighting exactly. This story was set so far in the future that they had reverted back to Ancient times. I found myself re-reading passages with long explanations because I knew I just had to properly understand the definitions and how it worked.
This is so different to his other series, and I'm not sure if I'll buy the remaining two. I think I will, because this is a series I could re-read later.
The one thing that frustrated me about this novel was
That romance was so unnecessary. So annoying. Can't wait for her to be taught a proper lesson.
Kern
Pleased I finally got around to reading this one :) Will continue with the series sometime soon.
This is so different to his other series, and I'm not sure if I'll buy the remaining two. I think I will, because this is a series I could re-read later.
The one thing that frustrated me about this novel was
Spoiler
Kwin and his relationship with her. Honestly, she is such a bitch. Why can't she be more like Teena? Kwin just thinks everyone is made to serve her, she has no manners, she just does what she wants and doesn't think there'll be consequences.That romance was so unnecessary.
Kern
Spoiler
Honestly him and Teena were so cute together. I knew as soon as there was a lottery that he would get picked. It would be considered too boring otherwise, I feel. I just wish it was more realistic.Pleased I finally got around to reading this one :) Will continue with the series sometime soon.
redacted03's review against another edition
4.0
Really good but kinda more like a prequel. Can be kinda confusing at first but will probably more understanding after reading it again. Can't wait to read the next books
alexa_ayana's review against another edition
3.0
Nama Joseph Delaney sudah menarik perhatianku sejak series Spooknya menjadi inspirasi film Seventh Son. Karena aku belum punya cukup waktu untuk terikat dengan seri yang panjang maka aku memilih Arena 13, novel pertama dari seri terbarunya.
Menceritakan perjalanan Leif, seorang pemuda desa yatim piatu miskin ke ibukota untuk memperjuangkan ambisinya sebagai petarung combatant di tempat bergengsi no 1, Arena 13. Leif ingin menjadi petarung terbaik dan kelak bisa punya kesempatan menghadapi tantangan Hop yang sudah menghancurkan keluarganya.
Tentunya kau bingung, apa itu Hop? Apa saja yang harus Leif perjuangkan? Aku tidak akan memberikan spoiler karena itu akan menjadi pengalaman pribadimu bersama dunia baru yang diciptakan Delaney. Dia jelas berusaha keras membangun atmosfer baru dimasa depan dengan aura dystopia yang tidak ketara. Dia menjelaskan dengan amat sangat detail tentang serba serbi dan aturan main pertarungan di Arena 13. Dengan perpaduan pelatihan dan style pertarungan ala Gladiator tapi dipadukan dengan pertarungan dengan bantuan medium Lac (semacam mahkluk zombie/jin padat yg digerakan dengan bahasa program unik ala Morse) yang sedikit mengingatkanku pada film Real Steel.
Walau alurnya lambat dan dominan narasi karena diceritakan dari POV Leif, cerita ini agak klise tapi dengan beberapa twist tambahan akan berpotensi menjadi kisah unik yang menarik. Cara bercerita Joseph Delany kental dengan aura dark, intens dan sangat menghipnotis.
Karakter Leif sendiri sangat khas remaja. Penuh semangat, pemberontak dan gampang tersulut. Beberapa kali dia melakukan tindakan bodoh fatal karena emosi yang masih labil. Tapi setiap orang punya kelemahan bukan? dan Delaney membuat Leif menjadi hero yang manusiawi. Karakter lain tidak complicated dan sangat ketara baik dan buruknya.
Detail penjelasan tentang istilah, ritual, aturan, dan sejarah pertarungan Arena 13 sangat mendominasi hampir 40 persen buku pertama ini. Kadang kala aku lupa apa yang menjadi fokus buku ini, Leif atau buku panduan untuk novel Arena 13. Pelatihan Leif untuk persiapan pertandingan debut digambarkan tidak terlalu detail. Konflik yang dihadapi Leif juga masih termasuk ringan. Pertandingan debut Leif, Trial Turnamen yang ditunggu-tunggu cuma diceritakan sekilas, tidak menarik dan jadi anti klimaks. Tapi dilanjutkan dengan twist akhir yang memberikan kejutan dan perkembangan tak terduga untuk buku selanjutnya.
Arena 13 bisa dibaca untuk semua gender dan memberi kisah, aura dan sentuhan gaya yang berbeda pada buku Fantasy Dystopia, Young Adult yang sudah ada. Buku ini akan menjadi trilogy.
My Rating:
Star: 3/5
Bikini: 0/5
Fave Quote :
THE DEAD DO DREAM
They dream of the world of Nym and twist
hopelessly within its dark labyrinths,
seeking that which they can never reach.
But for a few, a very few, a wurde is called.
It is a wurde that summons them again to life.
CURSED ARE THE TWICE-BORN
For more review, please visit our blog ;)
Menceritakan perjalanan Leif, seorang pemuda desa yatim piatu miskin ke ibukota untuk memperjuangkan ambisinya sebagai petarung combatant di tempat bergengsi no 1, Arena 13. Leif ingin menjadi petarung terbaik dan kelak bisa punya kesempatan menghadapi tantangan Hop yang sudah menghancurkan keluarganya.
Tentunya kau bingung, apa itu Hop? Apa saja yang harus Leif perjuangkan? Aku tidak akan memberikan spoiler karena itu akan menjadi pengalaman pribadimu bersama dunia baru yang diciptakan Delaney. Dia jelas berusaha keras membangun atmosfer baru dimasa depan dengan aura dystopia yang tidak ketara. Dia menjelaskan dengan amat sangat detail tentang serba serbi dan aturan main pertarungan di Arena 13. Dengan perpaduan pelatihan dan style pertarungan ala Gladiator tapi dipadukan dengan pertarungan dengan bantuan medium Lac (semacam mahkluk zombie/jin padat yg digerakan dengan bahasa program unik ala Morse) yang sedikit mengingatkanku pada film Real Steel.
Walau alurnya lambat dan dominan narasi karena diceritakan dari POV Leif, cerita ini agak klise tapi dengan beberapa twist tambahan akan berpotensi menjadi kisah unik yang menarik. Cara bercerita Joseph Delany kental dengan aura dark, intens dan sangat menghipnotis.
Karakter Leif sendiri sangat khas remaja. Penuh semangat, pemberontak dan gampang tersulut. Beberapa kali dia melakukan tindakan bodoh fatal karena emosi yang masih labil. Tapi setiap orang punya kelemahan bukan? dan Delaney membuat Leif menjadi hero yang manusiawi. Karakter lain tidak complicated dan sangat ketara baik dan buruknya.
Detail penjelasan tentang istilah, ritual, aturan, dan sejarah pertarungan Arena 13 sangat mendominasi hampir 40 persen buku pertama ini. Kadang kala aku lupa apa yang menjadi fokus buku ini, Leif atau buku panduan untuk novel Arena 13. Pelatihan Leif untuk persiapan pertandingan debut digambarkan tidak terlalu detail. Konflik yang dihadapi Leif juga masih termasuk ringan. Pertandingan debut Leif, Trial Turnamen yang ditunggu-tunggu cuma diceritakan sekilas, tidak menarik dan jadi anti klimaks. Tapi dilanjutkan dengan twist akhir yang memberikan kejutan dan perkembangan tak terduga untuk buku selanjutnya.
Arena 13 bisa dibaca untuk semua gender dan memberi kisah, aura dan sentuhan gaya yang berbeda pada buku Fantasy Dystopia, Young Adult yang sudah ada. Buku ini akan menjadi trilogy.
My Rating:
Star: 3/5
Bikini: 0/5
Fave Quote :
THE DEAD DO DREAM
They dream of the world of Nym and twist
hopelessly within its dark labyrinths,
seeking that which they can never reach.
But for a few, a very few, a wurde is called.
It is a wurde that summons them again to life.
CURSED ARE THE TWICE-BORN
For more review, please visit our blog ;)