Reviews

الإسكندر: فتى الحلم by Valerio Massimo Manfredi

gizmoto16's review against another edition

3.0

I wished I liked it more than I did. It just didn't seem to engage me the way some books do.

shoaib's review against another edition

5.0

بعد معاناة دامت اكثر من شهرين بسبب الامتحانات تمكنت اخيرا من إنهاء الجزء الاول من رواية احد اعظم الشخصيات في التاريخ على الإطلاق .. الملك المقدوني .. الفتى الذي غزا العالم .. الفاتح العظيم و ذو القرنين .. منذ ان فتحت عيناه على الكون من حوله وجد والده في صراعات لا اول ولا اخر لها يحركه حلم عظيم و هو التحرك نحو اسيا وبسط سيطرته هناك في مملكة الفرس و الى ماهو ابعد .. حلم تشبعه عقل الإسكندر ليصبح حلمه هو الاخر .. الرواية طويلة نسبياً وبالنسبة للثلاثية فهي الأصغر .. الكاتب الذي اجد صعوبة حتى الان في نطق اسمه لم يضع حد للسرد في هذا العمل الرائع ولو اني وجدت بعض الصفحات قد وضعت بدون فائدة ولكن لا مشكلة في ذلك على الإطلاق

pinkcat32's review against another edition

adventurous informative medium-paced

• Plot- or character-driven? A mix
• Strong character development? It's complicated
• Loveable characters? Yes
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? No

4.0

Ok. Before you say anything, these are some extremely random notes that I took while reading and I'm to lazy to write new ones so basically all you need to know is that I really liked the book, it was funny at times and it made the history easy to read about.
- Prophecy 
- Was born in the same say as three victories (not really)
- Was a wonder baby, very handsome and glowed 
- Talks about Greece politics which we learned about at school
- Kinda funny sometimes 
- Awwwww small Alexander is so cute (his never-ending curiosity and how he gets excited about things he’s passionate about)
- His father wants him to become Greek
- Filip a cucerit un regat de trei ori mai mare decât cel pe care la primit 
- The things i learned in history class are helping me so much righty now 
- You also learn interesting things as Alexander learns them 
- Yesss my dude he had a dream and I understood the meaning of it
- It’s so sweet how his friends follow him everywhere and how they are there and together with him always
- Eumene multi-tasking and keeping everything from falling apart be like 
- I like Alexandru
- Queen Olympia is unhinged and it’s not cool
- There’s just something about reading about someone’s whole life 
- There’s drama and political intrigue (yeah no shit Sherlock)

Nu există un motiv anume. În lume domnește soarta.
Când s-au nascut, era scris că vor muri într-un asemenea mod, după cum, la nastere, si nouă ne-a fost hărăzita o soartă si până în ultima clipă ea rămâne pentru noi o taină de nepătruns.
„Omul numai, dintre toate vietuitoarele, este acela care se poate inalta până la salasurile zeilor, sau poate coborî mai jos chiar decât vizuinele fiarelor. Tu ai văzut cum trăiesc zeii, ai trăit in casa unui rege, dar m-am gândit că așa este drept, să vezi si câta suferința fi poate aduce soarta unui om. Printre nefericitii aceia, sunt oameni care, poate, cândva, au fost căpetenii sau nobili si pe care soarta i-a tarat, doar intr-o clipa, in mizeria de acolo."
— Bine, dar dacă asta este soarta care ne poate astepta pe fiecare dintre noi, de ce nu suntem iertători atata timp cât soarta tine cu noi?
- Tocmai asta vroiam sã-ti spun. Va trebui sà fii îndurător de fiecare dată când vei putea, dar nu uita ca nu se poate face nimic pentru a schimba firea lucrurilor.

- Vezi? Organele unui porc sau ale unui mistret, care sunt cam la fel, se aseamănă foarte mult cu cele ale unei finte umane. Priveste: acestia sunt plamânii, un fel de foale care permit respiratia, iar această membrana care separă organele din partea superior de cele din partea inferioară este frenul, diafragma, si anticit credpaa ca est locul in care se afla sufletul. In limba noastră, toate cuvintele care indică activitati de gândire sau de judecată, chiar si nebunia, care este o aberatie a gândirii, derivă din cuvântul fren. In realitate, este doar o membrana. 

Fiul meu, căutați un alt regat: Macedonia nu este îndeajuns de mare pentru tine.

Auzind aceste cuvinte, Alexandru tresari. - Acum o mie de ani? Au trecut o mie de ani de la războiul Troiei?
— Fara cinci ani sunt o mie — răspunse Callistene.
— Un semn - murmură Alexandru. - Este, poate, un semn.
— Ce vrei sa spui? - întrebà Eumene.
— Nimic. Dar nu vi se pare ciudat faptul ca, peste cinci ani eu voi avea exact aceeasi vârstă pe care o avea
Ahile cand a plecat impotriva Troiei si ca in acele zile se vor implini o mie de ani de când a avut loc războiul cântat de Homer?
— Nu — i-a răspuns Callistene. — Câteodată, istoria ne oferà, la distant de multi ani, aceeasi combinatie de situa-tit care dau nastere unor evenimente grandioase. Nimic, însă, nu se repetă într-o manieră identică.
— Crezi? — întreba Alexandru. Si, pentru o clipă fruntea i-se încreți ca si cum ar fi urmărit imagini ca din ceață, pierdute în negura vremilor.
Hefestion i puse o mână pe umar. — Știu la ce te gândești. Si orice vei hotărî sà faci, oriunde vei dori sa mergi, eu voi fi mereu alături de tine. Chiar si in infern. Chiar si la capâtul lumi.
Alexandru se intoarse câtre el si-l privi ținta in ochi.
- Stiu - spuse.

Filip își înălța sabia, scoase strigatul de bătălie si oameni il urmară urland si ei ca o haită de fiare, eliberanduse de orice urma de fricã, dornici sã se arunce in învălmășeala, in furia luptei, uitând totul, uitându-se chiar pe sine.

„La un moment dat, ne salutam pentru că tu vroiai sa mergi către locul unde apunea soarele și eu către locul de unde răsărea. Nu e minunat? Alexandru către soarele care răsare si Alexandru către soarele care apune!
Inainte de a ne saluta de despărțire, inainte de a da fiecare pinteni calului sau, către globul ca de flacara, ne promiteam solemn ca nu ne vom mai întâlni decât după ce vom fi ajuns la capâtul drumului, iar locul de reîntâlnire ar fi trebuit sà fie..."
— Care? -întrebă regele privindu-I tintã.
Alexandru nu răspunse, dar privirea i se întunecă, parcă din cauza unei umbre trecătoare si plina de neliniste.
— In ce loc? - insistă regele. — Care era locul in care ar fi trebuit sã ne întâlnim?
—Tocmai asta nu-mi mai amintesc.

— Unde vei trimite scrisoarea aceea?
— Ei, mi-am permis sa mențin unele contacte, să-mi procur cu toată discretia unele informatii...
Filip clätina din cap. — Un spion, uite pe cine plătesc eu ca să se ocupe de problemele administrative. Mai devreme sau mai târziu, eu tot îl strâng de gât pe grecul asta. Pe Zeus, jur că-I fac praf cu mâinile astea!
Eumene se mai înclină încă o datà si iesi din cameră. În timp ce se indrepta spre camera sa de lucru, privirea îi cazu peste cuvintele adăugate de rege după ce semnase.
Dacă mai faci vreodatà asa ceva, îți rup urechile si ți le dau să le mânânci.
Mi-a fost dor de tine.
Tata.

Este sortit să se întâmple asa — răspunse. — Este soarta omului sa îndure boli si dureri si moarte înainte de a se pierde în neant. Dar stă în puterea si în alegerea lui sa dea dovadă de clement si de respect pentru onoare in întreaga sa comportare. Acesta este singurul drept care îi este acordat din clipa venirii pe lume, singura lumina călăuzitoare înainte de a trece în negurile unei nopti eterne.

Opt mii de tebani fura vânduți ca sclavi. Orașul lor milenar, nemurit de Homer si de Pindar, fu dărâmat piatra cu piatră, ras de pe fata pământului ca si cum nici n-ar fi existat vreodatã.

Îl priveau pe Alexandru, priveau culoarea schimbătoare a ochilor săi în licărirea slab a lămpilor si-i citeau în priviri o neliniste misterioasă, dorinta arzătoare a unei aventuri fără sfârsit, si-si dădeau seama, in acel moment, ca vor pleca forte curând, dar nu stiau dacă si când vor lua si calea întoarceril.

Mi s-a făcut foame. Ce ziceti sà mergem sa mâncăm niste potârnichi fripte la locanda lui Eupites?
— Da, da! - aprobară toti.
— Plătește Eumene! - strigà Hefestion.
— Da, da, pläteste Eumene! - repetarã si ceilalti, împreuna cu regele.

Ne vom desparti așadar si noi aici. Adio, rege al Occidentului, rege al soarelui roșu si al muntelui Atlas, rege al colonelor lui Hercule. Când ne vom revedea, va fi pentru a sărbători o nouă era pentru intreaga omenire. Dar, daca soarta sau invidia zeilor ne-ar împiedica, îmbrățisarea noastră sã fie mai puternica decât timpul si decât moartea, iar visul nostru sa poată lumina întotdeauna ca razele soarelui.
— Adio, rege al Orientului, rege al soarelui alb si al muntelui Paropamisus, stapân al Extremului Orient. Fie ca visul nostru sa poata lumina întotdeauna, oricare ar fi soarta care ne așteaptă.
Se îmbrățișara copleșiti de emotie, iar adierea vântului le amesteca suvitele de par din coamele lor leonine, în timp ce lacrimile li se amestecau asa cum li se amestecase sângele, intr-un ritual solemn si impresionant în prezenta cerului si a pamântului, in bâtaia vântului de munte.
Săriră, apoi, in sa si-si indemnarà bidivini. Regele molosilor catre Seară si Asfințit, regele macedonenilor câtre Dimineața si Auroră, si nici măcar zeii nu stiau in clipa aceea ce vitor li se aștepta pentru ca doar Destinul de nepătruns cunoaște cărarea si calea unor oameni atât de mari.

spacestationtrustfund's review against another edition

1.0

Sometimes a good book is ruined by a bad translation. This was not the case with Aléxandros, il figlio del sogno, which is a bad book enhanced (not in a good way) by a bad translation.

anapaulab19's review against another edition

2.0

Me gustan este tipo de historias, me agrada saber de personajes que han marcado el mundo y sobre todo cuando estas historias acompañan al personaje desde su nacimiento.

La vida de Alejandro Magno no podría ser más interesante, un hombre con un deseo superior de explorar más allá de todo lo conocido. Pero por desgracia el trabajo de Massimo Manfredi me resultó insuficiente para la titánica empresa de presentar al semidios que parece ser Alejandro.

La historia carece de detalles y abunda en adjetivos que, aunque le dan un carácter semejante a aquel de las obras de Homero, no permitió que me pudiera "clavar" con el libro.

remocpi's review against another edition

4.0

Primera parte de tres de una vida novelada de Alejandro Magno. En esta primera parte se nos cuentan las batallas contra de Darío (III) de Filipo (II), su padre, y sus años de formación (con nada menos que Aristóteles de profe), entre otras muchas cosas.
El estilo me encantó, bordeando la lírica y la épica sin lanzarse de cabeza a ninguna de las dos, muy fácil de seguir, muy interesante, muy ágil. Disfruté muchísimo con esta trilogía.

callieac's review against another edition

adventurous challenging emotional mysterious reflective tense slow-paced

• Plot- or character-driven? A mix
• Strong character development? Yes
• Loveable characters? Yes
• Flaws of characters a main focus? Yes

3.75

tbr_the_unconquered's review against another edition

2.0

History remembers some men and women more than others. This immortality could be on account of deeds good or bad. The name of Alexander of Macedonia is entwined with warfare on a global scale and a conquest the kind of which the world had not seen until then. Personally I find in him a charismatic leader of men, if not for which the soldiers under his command would never have marched to the ends of the earth. Countless books and visual representations later, I still find the topic of this man to be an attractive one. Manfredi however gave me a portrait that was not very interesting to behold.

This is a superficial novel. What I mean by that qualifier is the way in which the author treats his subject and characters. These were larger than life characters : Philip, Olympias, Alexander and all of them were giants of characters and they make good studies of the psyche too if treated properly. Manfredi however resolves to make his novel a soap opera. We are reminded time and again that Alexander had the countenance of a god, Philip was as lusty as a bull in heat, Olympias as crafty as the serpents of legend and so on. More time is spent on musing about the characters fleeting emotions than on the circumstances and the dynamite plot points. I was treated to pages upon pages of descriptions about clothes and make up while the points of history were just brushed against. Let me take an instance : There is half a chapter dedicated to Alexander's first experience with a court concubine and it is lavishly written to say the least. On the other hand, there is his first battle against the famed sacred band of Greece and this is summed up in half a paragraph ! It's like Alexander rode his steed directly into the bristling spearheads of the enemy ranks. And then he defeated them all and came back home.

I was disappointed yes, but I surely will read the other two books of the trilogy. This is for the simple reason that I want to know how the author will treat the campaigns in Persia, Afghanistan and India among others. This is going to be fun.

astras010's review against another edition

adventurous medium-paced

• Plot- or character-driven? A mix
• Strong character development? Yes
• Loveable characters? Yes
• Diverse cast of characters? Yes
• Flaws of characters a main focus? Yes

5.0

mikoto's review against another edition

Na to, že to je historicky presné, a autor čerpal z obmedzených zdrojov vzhľadom na vypracovanosť románu, prácu autora hodnotím na 4/5. Celkový dojem z knihy však 3.6/5, pretože keď už boli niektoré situácie prikrášlené a pomenené o to viac mohol autor z vedľajších postáv vyťažiť viac, pre dobro príbehu.